Rodica Ojog-Brasoveanu – 320 de pisici negre

Romanul 320 de pisici negre este una din cele mai bune carti politiste scrise de celebra autoare Rodica Ojog-Brasoveanu, cu un ritm ametitor si aproape exploziv al actiunii. ‘320 de pisici negre’ constituie unul din romanele incluse in seria Melania, alaturi de Cianura pentru un suras (chiar primul volum al ciclului), Anonima de miercuri sau Disparitia statuii din parc sau (ultimul volum al seriei), unde personajul principal este Melania Lupu, o excentrica si simpatica batranica, un personaj pitoresc in literatura autohtona. Cartea prezinta un nou sir de aventuri prin care trece Melania, talentul ei legat de punerea in dificultate atat a oamenilor legii cat si a infractorilor parand sa fie unul inepuizabil, la fel ca sarmul folosit eficient pentru a influenta sentimentele sau trairile anchetatorilor, efectul fiind garantat, cu precadere, in cadrul discutiilor avute cu maiorul Cristescu.

Actiunea se desfasoara pe fundalul unui Bucuresti de la mijlocul deceniului 8 al secolului trecut, deci pe la 1975. La debutul romanului aflam ca, pe baza unor probe si dovezi obtinute de Politie (sau Militie) prin maiorul Cristescu, Melania Lupu este arestata pentru implicarea intr-un caz dubios. In acelasi timp, o alta doamna in varsta, Olga Tudor, este acuzata de trafic de influenta si condamnata la inchisoare. Un fir narativ paralel este cel care descrie intalnirea la nivel inalt a infractorilor europeni organizati sub cupola unei asociatii condusa de un elvetian, facandu-si aparitia si niste americani in functia de invitati speciali, oaspetii escrocilor din Europa.

O figura importanta si interesanta isi face aparitia la intrunirea marilor hoti, si anume englezul Ned Morton, care planuieste o ultima lovitura de amploare inainte de a se retrage. Obiectivul sau este capturarea unei statui de aur in marime naturala a Fecioarei Maria, de aceea dupa memorarea datelor legate de povestea statuii, va porni pe o pista gasita ca urmare a relatiilor avute in lumea interlopa. Dupa ce afla ca statuia, ajunsa in mainile unui roman emigrat din tara natala a fost ascunsa de acesta in anume loc tainuit de el cu stirea sotiei ramase in Romania, englezul decide sa riste si sa se aventureze in cautarea Madonei de aur, plecand spre Bucurestiul necunoscut lui.

Inca de la sosirea la aeroport, urmata de intrarea propriu-zisa in Capitala Romaniei, Ned Morton este surprins si oarecum socat de aspectul oamenilor, imobilelor sau de ritmul vietii intalnit pe strazile parcurse. Dupa ce se foloseste de punctul de legatura avut si intalneste o persoana de contact care nu ii poate da prea multe informatii sau ajutor, Ned isi gaseste trei complici romani care sa-l sustina in atingerea telului sau, unul pe drumul caruia exista multe obstacole greu de inlaturat. Cazat la unul din marile hoteluri ale Bucurestiului, Ned va concepe planul de eliberare a Olgai Tudor, personaj-cheie in toata afacerea cu statuia. Intamplarile bizare se tin lant pentru misiunea englezului, cea a carei evadare se reuseste fiind tocmai Melania. Printr-un joc actoricesc etalat cu profesionism, naturalete si forta debordanta, Melania convinge rapitorii ca fara motanul ei Mirciulica nu exista chip de a le putea fi de folos, cu orice tip de informatie.

Romanul abunda in momente de suspans, tensiune, intoarceri sau rasturnari de situatie, umor rafinat si situatii hazlii care fac deliciul povestii si multe alte elemente sub marca autentica a inconfundabilei si inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu. Cartea beneficiaza de trasaturile unui roman politist memorabil, scriitoarea lasandu-si amprenta stilului si prin izul de scriere romaneasca, putem spune un iz dat de mix-ul umor-dramatism din evolutia evenimentelor si aventurilor traite de personaje, riscul de multe ori necalculat al actiunilor intreprinse tinand in priza cititorul pentru aflarea deznodamantului. Nu lipsesc convorbirile Melania-Mirciulica, Melania-Melania si alte lucruri ce caracterizeaza personajele pitoresti sau istoriile si istorisirile acestora.

Subiectul romanului este, in opinia mea unul bine elaborat, intensitatea actiunii fiind una antrenanta si captivanta, chiar exploziva in multe momente. De-a lungul romanului ne intalnim si cu unele personaje din politie, cunoscute fanilor seriei, esentiale in anchetarea si rezolvarea cazului. Consider ca doamna Rodica Ojog-Brasoveanu ar fi meritat cu prisosinta multe premii in literatura politista, mai ales pentru unul din romanele din seria Melania, chiar pentru acesta, de ce nu?! Titlul inspirat, dar si dorinta oricarui cititor de a descoperi restul detaliilor actiunii si incheierea romanului, pe langa recenzia mea, sper ca vor fi indeajuns de convingatoare pentru ca nu doar pasionatii si fanii acestor opere sa cumpere si sa citeasca o carte remarcabila, 320 de pisici negre!

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului

Alexandru Trandafir

[ratings]