Orson Scott Card – Vorbitor in numele mortilor
On December 11, 2007 in SF
Am citit „Jocul lui Ender” intr-o cheie (poate ca era si singura) destul de simplista: clasicul razboi oameni-extraterestri. Pentru volumul doi al seriei, „Vorbitor in numele mortilor” ideile probabil ca au avut timp sa mai dospeasca in mintea autorului si sa evolueze de la conflictul intre specii inteligente la incercarea de comunicare si convietuire intre acestea.
„Limba Nordică are patru cuvinte pentru a denumi gradele de straneitate. Primul este din-alt-ţinut sau utläning, străinul pe care-l recunoaştem ca fiind fiinţă umană a lumii noastre, dar din alt oraş sau alta ţara. Al doilea este framling(…) . Acesta e străinul pe care-l recunoaştem ca uman, dar venit din altă lume. Al treilea este ramen, străinul pe care-l recunoaştem ca uman, dar aparţinând altei specii. Al patrulea se referă la adevă-raţii extratereştri, varelse, între care includem şi animalele, pentru că dialogul cu ele este imposibil. Trăiesc, dar n-am putea bănui ce scopuri sau cauze le fac să acţioneze. S-ar putea ca aceste creaturi să fie inteligente, conştiente de propria existenţă, dar nu avem cum să aflăm asta.”
Cam asta este sinteza problemei cu care se confrunta omenirea la 3000 de ani dupa ce Ender–Savarsitorul a reusit sa distruga singura rasa extraterestra cunoscuta, aruncand asupra omenirii vinovatia de a fi exterminat o specie pe care o crezuse varelse.
Ender este acum vorbitor in numele mortilor, un fel de preot-calugar al unei pseudoreligii pe care o infiintase, apasat de vinovatia actului comis in urma cu 3000 de ani. Este aproape la fel de batran ca si civilizatia umana (dezvoltata exponential in urma distrugerii gandacilor), datorita efectelor relativistice ale zborurilor interstelare. Poarta cu el matca si deci posibilitatea regenerarii civilizatiei gandacilor si este intr-un straniu contact cu Jane, un program de calculator, sau o noua specie inteligenta –poate ramen, poate varelse.
La un prim nivel de intelegere, romanul are o intriga oarecum detectivista. Pe planeta Lusitania, colonizata de catolici habotnici, este descoperita o noua specie inteligenta-purcelusii. Xenobiologii care ii studiaza, si care sunt supusi unei politici drastice de non interferenta, sunt ucisi in mod ritualic in momentul in care reusesc sa faca legatura intre Descolada, un virus mortal de pe planeta, si structura anatomica a purcelusilor. Rezolvarea enigmei releva nu numai ca purcelusii au un ciclu complet de viaţă socant, dar si o posibilitate cutremuratoare: patrunderea acestora in spatilile locuite de oameni ar putea insemna infestarea cu Descolada.
Este destul de clara similitudinea contactului dintre oameni si purcelusi cu interferenta dintre portughezii catolici si indigenii din jungla amazoniana in perioada colonizarii Braziliei (inclusiv dilema daca influentarea unei civilizatii rudimentare de catre una superioara este justa sau nu). De altfel, uitandu-ma prin biografia lui Orson Scott Card am vazut ca la un moment dat a fost misionar in Brazilia.
In final nu am reusit sa inteleg clar daca am citit un roman despre vinovatie, cainta, indreptare si izbavire, sau doar o justificare pentru o sentinta ferma: dacă o specie străină pare hotărâtă să ne distrugă şi nu putem comunica sub nici o formă cu ea, dacă n-o putem înţelege, dacă nu există nici o posibilitate s-o abatem în mod paşnic de la scopurile ei, atunci orice acţiune întreprindem pentru a ne salva este justificată, inclusiv distrugerea completă a celeilalte specii.
Adica un nou Xenocid. Probabil ca ma voi lamuri citind partea a treia a seriei, care se numeste, cum altfel, Xenocid.
Ion Ardeleanu
[ratings]
O mică observaţie referitoare la extratereştri. Chiar dacă sînt mai mulţi, atunci cînd sînt nehotărîţi se termină într-un singur “i”.
Am intenţionat să dau credit unei greşeli de tastatură, cuvîntul este ortografiat corect în paragraful al doilea, însă acolo se pare că textul citat a fost preluat cu copy-paste – doar el şi încă un paragraf de mai jos conţin diacritice…
Este vina mea, pe la mine trec textele inainte de aparitie pe blog. Multam de ajutor.
Nu a fost greseala de tastare, a fost greseala si atat.Probabil ca nu mi-am dat seama ca sunt nehotarati; mie mi se pareau chiar foarte hotarati la momentul cand citeam cartea
As fi fost placut surprins daca reducerea de 50% ar fi fost aplicata la pretul de internet si nu la pretul de librarie.In definitiv am comandat cartile prin internet nu?Din pacate nu a fost asa.Aviz amatorilor.
Hmm, din cate stiu in libraria online acum este o promotie reducere 15%. Se va opri azi sau maine, nu are nici o legatura cu ce se intampla aici. Altii nu au fost surprinsi, dar daca mai sunt nemultumiti sa spuna aici ca sa vedem cum facem pe viitor.
“Am citit „Jocul lui Ender” intr-o cheie (poate ca era si singura) destul de simplista: clasicul razboi oameni-extraterestri. ”
daca atat ati inteles dumneavoastra din cartea aceasta… e clar de ce ati confundat 50% cu 15%
un mic pont: cititi inca o data cartea, daca tot credeti ca motivul principal este conflictul intre doua rase, mai cititi si a 3-a oara, si daca nici a 3-a oara nu intelegeti ca razboiul este doar un pretext… atunci inseamna ca pur si simplu saga lui ender se situeaza deasupra nivelului dvs. de intelegere. eu insa inteleg
si “vorbitor in numele mortilor” nu a fost preceput de dvs decat intr-un procent foarte mic… habar nu am cine sunteti, insa va mai spun un lucru, cel mai important: putini oameni sunt in stare sa asimileze splendoarea unei carti extraordinare de la prima citire. cei care citesc o data cartea si apoi se dau mari critici scriu recenzii foarte slabe. de ce comentati aici, cand este clar ca dvs nu ati inteles mai nimic? cred ca doar din motive pecuniare, mai pe intelesul dvs. zgarcenie – ca ati vazut 50% in loc de 15%
incercati ceva mai usor. poate chiar un televizor.
@ j: V-am lasat comentariul pentru a fi un exemplu negativ.
Vom face un set de reguli unde se va regasi si interzicerea limbajului jignitor. Blogul are ca scop discutarea cartilor si schimbul de pareri, NU evaluarea capacitatii de intelegere a participantilor.
Sincer sa fiu, nici eu nu sunt foarte multumit de recenzia mea.Daca tu te crezi in masura sa scoti una mai buna, foloseste-ti energia in scopul asta, in loc sa emiti calificative.Si te rog, data viitoare critica-mi doar recenzia, nu si nivelul de intelegere.Pentru ca in mod sigur, nivelul tau de intelegere (cel putin asupre celor din jur) e mai redus decat al meu, dovada fiind chiar comentariul postat de tine.
.
Si da, ai ghicit, am facut-o in mare parte din motive pecuniare.Si in parte, pentru ca eram curios daca o sa pot sa-mi inving lenea si sa o scriu
Procentual vorbind, acord mult mai mult credit unei recenzii în cheie “simplă” decît unui expeditiv “carte splendidă şi extraordinară”… nu ştiu de ce
Am cumparat de la Nemira toata seria cu Ender, precum si seria Umbrelor. Inca nu le-am terminat de citit, dar ce am citit pana acum mi-a placut!!!!!!!!!!! Bineinteles ca Jocul lui Ender este cea mai tare! Sotia mea imi spune ca seria Umbrelor este si mai tare ( abia astept sa o citesc)
Prima data cand am luat cunostinta de literatura SFa fost in facultate . Intamplator prima carte citita a fost Jocul lui Ender.Nu pot descrie ce impresia a creat aceasta carte , cert este ca am urmarit aparitia celorlalte volume din serie prin toate librariile si anticariatele din Iasi.Cred ca am recitit toata seria de vreo 4 ori dar la distanta in timp si de fiecare data am descoperit alte si alte fatete ale cartii.La inceput a fost doar interesul pentru actiune apoi daca citesti cu atentie, si mai ales daca ai si putine cunostinte de psihologie si sociologie descoperi atatea adevaruri incat te cutremuri si te intrebi cat mai este fictiune si cat realitate . Au trecut 12 ani de cand am citit prima data cartea ,insa si acum este o lectura care imi face placere.Am recomandat-o si altor persoane care nu mai citisera niciodata o carte SF si care acum au ajuns impatimiti ai genului.Oricum mie mi-a deschis o fereastra catre un gen de literatura pe care il credeam greu abordabil dar care in timp, mi-a adus multe satisfactii .
Am primit aceasta carte cadou si am citit-o cu mare placere. Mi se pare superba!
Imi pare insa foarte rau ca e ‘macelarita’ de tehnoredactorii acestei edituri… multe cuvinte lipsa, greseli de scriere, ortografie de acu’ mai bine de 10 ani…
Ma bucur totusi pentru ca spre deosebire de volumul “Jocul lui Ender” (de la aceeasi editura), are macar toate paginile.
Adauga un comentariu