O pisica, un barbat si doua femei – Jun’ichiro Tanizaki
On February 03, 2010 in Autori, Carti
O pisica, un barbat si doua femei de Jun’ichiro Tanizaki reprezinta pentru mine o capodopera. Fosta sotie ii cere fostului sau sot sa-i inapoieze pisica cea neagra pe care au detinut-o impreuna.
Femeia nu face acest gest de dragul pisicii, ci pentru ca vrea sa il atraga din nou spre ea pe fostul sau sot. Chiar daca acesta este un necioplit si un lenes, eroina simte ca este posibil sa il controleze ceea ce ii ofera diferite satisfactii.
Jun’ichiro Tanizaki reuseste sa redea o poveste in care detaliile joaca un rol important deoarece acestea confera consistenta si suspans diferitelor intamplari. De altfel, autorul reuseste sa scrie in atatea amar de pagini o situatie pe care eu nu as fii putut s-o prezint in mai mult de 20 de pagini. Bineinteles ca eu nu detin geniul pe care-l avea Junichiro.
De asemenea, scriitorul are un stil special prin care prezinta faptele, pe care parca le vezi prin ochiul mintii, ca pe un film si nu ca pe niste cuvinte insirate. El reuseste sa creeze aceasta lume prin imediata deschidere a cartii. Si cum o prinzi, n-o mai lasi. Iar atunci cand romanul se sfarseste iti pare rau ca s-a terminat. Si ai vrea sa mai continue. Pe mine m-a fascinat modul in care Jun’ichiro Tanizaki a prezentat toata actiunea care in ultima instanta este banala.
Desi nu acesta era planul ei, fosta sotie s-a indragostit de pisica, pe care a urat-o in toti anii de casatorie si pe care o invinuia ca primea mai multa atentie decat ii era permis. A fost mereu geloasa pe pisica, insa acum, pur si simplu o iubea. In paralel, fostul ei sot si sotia acestuia, o femeia cam “nestatornica”, isi incep certurile de cuplu. Povestea se termina deschis, prezentadu-l in prin plan pe sot, care isi viziteaza pisica la noul camin, insa fara nicio intentie de a se reintoarce la fosta lui sotie. Junichiro prezinta toate acestea intr-un fel atat de special si de intens, incat ramai fermecat.
Lumea acestei carti este una plina de detalii imprevizibile. Este genul de carte pe care daca incepi sa citesti prima pagina din curiozitate, nu o poti lasa din mana. Nu te poti abtine sa nu citesti pagina dupa pagina.
Alexandra Mariuca
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
multumeeeesc!!
Multumeeesc!
Acum ar trebui sa primesc un e`mail?? Pentru ca eu nu am primit inca nimic!
Sunt mandra de tine Alexandra…cuvintele sunt ca florile cu fruct…trebuie tinute la soare ca sa se coaca..spunea Stefan Banulescu…talmacirea unor vorbe au revolutionat umanitatea!
profa,
sinceritatea lecturii este exercitiul critic cel mai apreciat.
in plus, ai reusit sa ma faci sa caut cartea.
sper sa mai postezi feluri ale tale de a citi.
Buna seara Alexandra,
Nu stiu exact cati ani ani dar recenzia ta se poate inscrie dupa umila mea parere langa orice recenzie a orcarui scriitor,al oricarei edituri care se respecta,a oricarui critic literar,al oricarui profesor de limba romana.Facand o paralela intre actiunea din carte si viata mea reala,gelozia fata de atentia acordata mai mult asupra animalelor in unele momente este cat se poate de reala;de multe ori o traiesc pe propria-mi piele.Vezi,fiecare ne raportam la viata noastra din orice crampeie de actiune fie ea din carti,filme,colaterale fel de fel pt ca, avem doar de invatat din toate aspectele vietii.Iti multumesc pt ideea ta de a face aceasta recenzie si te rog,ajuta-ma sa pot citi si eu aceasta carte.
Cu multa consideratie si mare drag.
Multa sanatate,succes si fericire!
Doina
PS:pe cand recenzie la viitoarea TA carte?
In planurile tale exista macar tendinta de a scrie scenarii de teatru sau film?
Dar poezie?
multumesc prof’ei, doamnei directoare si doamnei doina ;;)
Adauga un comentariu