John Barth, Ratacit in casa oglinzilor

On July 22, 2008 in Literatura contemporana

Despre ratacirile lui Barth in casa oglinzilor

Foarte jos. Acolo unde cuvintele sint abrazive si orice descriere jupoaie trupurile pina la os. Citesti si ti se incilcesc ochii in cuvinte vii, o harmalaie, un exod irespirabil de identitati. O lume atit de personala ca devine sufocanta cu fiecare cuvint: respiri in matele unui alt om.
Pas cu pas, ireversibil, viata cuiva, copilaria, mama, tata, bunicii, o viata atit de personala pe cit e si moartea.
Onest de personal e totul.
Cuvind dupa cuvint, ca o caramida linga o alta caramida, zidul de nepatruns al vietii celuilalt.

Si foarte sus. Deopotriva. In acelasi timp.
Eu, tu, el, tot atitea fortari de a ne atinge dintr-un acvariu in altul, o plantatie de borcane asezate cu gura in jos dinauntrul carora ne facem semne disperate, interpretate din partea cealalta in fel si chip. Persoana I, persoana a II-a, persoana a III-a, a IV-a, se petrece totul prea tirziu, in urma vietii. Dar vrem sa povestim, eu despre mine insumi (acest INSUMI fiind o SPERANTA), ne tinem unul dupa cuvintele celuilalt ca dupa un fascicul de lumina.

2 vieti: una de care nu stie nimeni, nici noi insine, alta pe care tot incercam sa o povestim sa ne-o/le-o povestim.
Mereu nedreptatiti in incercarea de a ne povesti celorlalti.

Ei sint acolo, ei care te-ar putea intelege, in bezna tacerii, ascunsi de propriile vieti. Pina la ei trebuie sa razbati.

John Barth, Ratacit in casa oglinzilor – un scriitor, un volum de nepovestit.

Recomand, ca un moft insa, “Petitie”.

Mihai Radu

[ratings]

Comentarii (1)