Dupa Apocalipsa

Un material de Narcisa Stoica

Romanul lui Stephen King (The Stand) pornește din punctul din care pe Pământ mai viețuiește doar 1% din populație, restul fiind uciși de un virus (Captain Trips, super-gripa… rings a bell?) scăpat, nu se știe cum, din laboratoarele de cercetare ale armatei, unde se făceau teste pentru crearea de arme biologice.

Într-o lume aflată în destrămare, peste care planează parfumul morții, puținii oameni care s-au dovedit imuni la virusul ucigător – autorul nu-și dezminte, nici de această data, talentul de a crea personaje memorabile, care evoluează firesc sub ochii cititorilor – sunt nevoiți să-și redefinească prioritățile – unica prioritate, de fapt, aceea de a supraviețui.

Peste imaginile înfiorătoare ale morții – la descrierea cărora Stephen King nu face economie de cuvinte extreme de sugestive – se suprapun poveștile supraviețuitorilor. Aflăm cine sunt aceștia, unde trăiau înainte ca totul să se distrugă în jurul lor, și, mai important, în ce direcții aleg ei să se îndrepte, după ce înțeleg că nu pot pur și simplu să stea pe spate și să aștepte ca lucrurile să revină la normal.

Lucrurile par simple, la o primă vedere, căci nu sunt posibile decât două direcții ale migrației: Estul sau Vestul Statelor Unite. Totuși, fiecare dintre aceste destinații implică un anume angajament față de partea aleasă de fiecare supraviețuitor (nu degeaba a ales Stephen King titlul The Stand pentru roman), deoarece reprezintă două opțiuni distincte, aflate mereu în opoziție: bine versus rău.

Boulder, Colorado, este locul unde o negresă bătrână – Mother Abigail Freemantle, îi așteaptă (și-i cheamă prin intermediul unor vise) pe toți cei care doresc să treacă de partea binelui, în timp ce Las Vegas-ul este locul de întâlnire al supraviețuitorilor care se simt mai atrași de partea întunecată.

Spectacolul din Orașul Păcatului este regizat de Randall Flagg, un personaj pur și simplu fascinant. Supranumit Omul Întunecat sau Momâia Ambulantă, este întruchiparea răului absolut (îl suspectez a fi doar parțial uman) și exercită o putere de atracție irezistibilă asupra unei părți semnificative a celor care au supraviețuit super-gripei. Nu doar asupra celor răi în esență, ci reușește să atragă de partea sa și unele personaje aflate inițial de partea binelui. Pe de o parte, nici nu-i de mirare, devreme ce Stephen King l-a înzestrat cu niște puteri neobișnuite: este capabil să leviteze, face vrăji, se poate dedubla și poate controla diverse animale (din cele în mod tradițional suspectate a avea legături cu lumea întunecată, precum ciorile).

Ce să mai, Randall Flagg (pe care, după ce am văzut ecranizarea din 1994 după The Stand îl asociez, involuntar cu actorul James – Jamie – Sherridan) are toate calitățile necesare pentru întruchipa Răul Absolut. Iar Stephen King a apelat la el în cel puțin din 9 din romanele pe care le-a scris – fie ca principalul personaj antagonist, fie doar ca personaj secundar; inclusiv în cărțile din seria Dark Tower – publicate de Nemira sub titlul Turnul Întunecat. Abia aștept să aflu ce noi răutăți pune la cale Randall Flagg, un personaj la fel de spectaculos ca întreaga poveste din Apocalipsa. Știu că el am citit-o cu sufletul la gură, curioasă să aflu dacă vreunul din exponenții binelui vor reuși să înfrângă un adversar atât de înzestrat ca Randall Flagg.

Nu spun decât că a fost o aventură pe cinste, de la prima pagină, la ultima.