Sosise timpul ca Scaraoschi Jr. 666666 să părăsească iadul.
Din punct de vedere personal era un eveniment major, din punct de vedere drăcesc, ca să zic aşa, era însă ceva banal, având în vedere că în fiecare zi, 110 diavoli părăseau iadul cu destinaţia Pământ.
Juniorul 666666 reuşise să hack-uiască reţeaua internet pământeană şi să se documenteze până la cel mai mic detaliu privind locaţia în care dorea să se stabilească.
Aflat în faţa seniorului, juniorul 666666 realiză că are mai multe emoţii decât s-ar fi aşteptat şi pe care nici nu reuşea să şi le stăpânească. Acest lucru îl făcea să fie mai nervos decât trebuia şi să-i dea peste cap scenariul pe care şi-l pregătise pentru această ocazie : el, într-o atitudine autoritară, negru, rece, impresionându-l complet pe Scaraoschi senior.
Acesta îl privi curios câteva clipe şi realiză că 666666-ul din faţa lui avea emoţii şi “draci” din acest motiv. Toţi încercau să-l impresioneze, dovadă că sistemul şi codul educaţional scotea draci absolvenţi de cea mai joasă speţă.
-Locaţia, 666666 ?
-Bucureşti, România, răspunse sigur pe el Scaraoschi junior, ştiind că de data aceasta avea să-l impresioneze în mod sigur pe senior.
Acesta ridică mirat sprâncenele stufoase.
-Bucureşti ? întrebă, ca să fie sigur că puştiul cu corniţe şi codiţă, din faţa lui, avea suficiente cunoştinţe de geografie ca să nu încurce locaţia. Budapesta, Boston, Baltimore ? verifică seniorul.
-Nu, Bucureşti, Casa Poporului, specifică cu exactitate locaţia, pentru a nu fi nici un motiv de îndoială.
De obicei, drăcuşorii solicitau Londra, Paris, New York, în locaţii precum Bucureştiul, Kiev, Moscova ajungeau doar cei mutaţi disciplinar sau câte o misiune specială precum schimbarea şefului KGB-ului sau transferul vreunui fotbalist dat dracului la TSKA Moscova, al cărui fan era.
-Motivaţia? întrebă Scaraoshi senior. Răspunsul trebuia să fie la fel de scurt.
-O clădire uriaşă, atât la suprafaţă cât şi în adâncime. Sistemul de organizare minim. Gradul de corupţie maxim.
Se părea că dracul din faţa lui suferea puţin de grandomanie, dar presimţea că avea să facă treabă bună.
-Să te ia dracu! spuse Scaraoschi. Aceasta era formula de aprobare plus o scurtă urare de succes.
666666 mulţumi şi aproape instantaneu a fost teleportat în clădirea Casei Poporului, precum într-un episod din Star Trek.
Întâlnirea, pe holul dosnic al uriaşei clădiri, cu bărbatul cu chelie nu era un lucru întâmplător. Juniorul 666666 avea pregătit un algoritm în detaliu al intruziunii sale în acest loc. Ştia că aproape în fiecare zi acest bărbat se strecura nevăzut în clădire, pentru a se întâlni şi complota.
-Bună ziua, vă ofer nemurirea, spuse Scaraoschi junior, făcând o ofertă directă şi eficientă, aşa cum învăţase în şcoala iadului.
Bărbatul se opri, descumpănit câteva clipe, după care începu să râdă zgomotos.
-Pardon, m-ai confundat cu Faust, tinere. Am eu faţă de profesor, ce dracu ?! şi continuă să râdă şi mai tare, încântat de gluma făcută.
-Absolut greşit, ştiu cine sunteţi, iar eu sunt… şi 666666 îşi arătă pentru câteva clipe adevărata înfăţişare.
Bărbatul cu chelie amuţi câteva clipe, apoi începu să râdă din nou :
-Chiar eşti dracu gol !
-Vă ofer nemurirea…
-Hai sictir cu nemurirea ta ! Ia fii atent aici ! şi bărbatul cu chelie îşi arătă pentru câteva clipe adevăratul chip. Un monstru înspăimântător din Alpha Centauri, cum junior 666666 văzuse doar în filmele science fiction piratate de pe internetul pământean. Alien 007 este numele meu adevărat. Şi acum, băi Mefistofel, uşcheala din acest loc, până nu pun laserele pe tine ţi te transform în smoală pentru asfalt.
Scaraoschi Junior 666666 rămase nemişcat, nevenindu-i să creadă de întâmplarea trăită. Bărbatul cu chelie plecase aşa cum apăruse, fără să-i mai acorde nici cea mai mică atenţie şi tot scenariul lui se prăbuşise ca un castel de nisip. Diavolul nu renunţă însă niciodată ! Începu să construiască un nou algoritm. Sosise timpul să intre în opoziţie.
Nicolae C. Ariton