Concurs cu personaje… necurate
On August 12, 2009 in Carti
Se cam termină perioada de concediu, ne-am cam întors de pe cărările de munte şi nisipul umed. Înapoi la casele noastre, la slujbele noastre şi… la cărţile noastre 
Despre Evaghelia după… (ştiţi voi – aia) am mai vorbit aici. O recenzie scurtă dar antrenantă a apărut pe NemiraBooks, precum şi o dare de seamă superbă a venit dintr-o ţară un pic inventată. Plus comentariile entuziaste de pe blogul de faţă, şi avem o mână de editori bronzaţi şi fericiţi 
Pentru că există şi cititori care stau mai prost cu finanţele în vremurile astea (who isn’t?), dar al căror apetit de lectură e mai mare ca niciodată, ne-am gândit să facem un concurs. Nimic complicat. Vrem să fie ceva plăcut şi simpatic, dar care să vă stimuleze şi să vă pună un pic la treabă. Cine ştie, dacă vă place şi primim un feedback bun, poate facem un astfel de joc în fiecare lună.
Nu, nu o să vă punem să scrieţi o recenzie. Ar fi cam greu fiind vorba despre o carte pe care o vreţi tocmai pentru că nu aţi citit-o. Dar, pentru că o editură nu vinde orice fel de marfă, trebuie totuşi să puneţi stiloul la treabă. Aşa că se inversează rolurile: voi munciţi, noi citim. Şi premiem!
Acestea fiind spuse, dacă vreţi un exemplar gratuit din Evanghelia după Satana, pe care să-l devoraţi la lanternă (să nu vadă rudele sau soţul/soţia 
), trebuie să scrieţi un text de maximum 2000 de caractere cu tema:
“Ce credeţi că face Diavolul în acest moment?”
Puteţi să vi-l imaginaţi pe Necuratul în orice ipostază, fără legătură cu cartea oferită. Puteţi să adoptaţi un ton jucăuş sau unul serios. De la poveste pentru copii, trecând prin elemente biblice şi până la fantasy întunecat, anything goes. Totul e să nu plagiaţi involuntar pasaje celebre cum ar fi Discursul Marelui Inchizitor sau Evanghelia după Isus Cristos a lui Saramago.
Libertatea vă este deplină. Nu doar puteţi să câştigaţi o carte, dar veţi descoperi că exerciţiul e foarte distractiv (dacă nu aţi descoperit asta deja). Nu va fi urmărită neaparat calitatea literară, ci în primul rând onestitatea şi bucuria de a-ţi imagina şi povesti. Dacă simţiţi că spaţiul nu vă este de ajuns, scrieţi cât vreţi şi apoi tăiaţi fără milă. Esenţele tari se păstrează în sticle mici 
Micro-povestirile le puteţi pune pe blogul personal cu trimitere la acest post. Dacă nu aveţi blog personal, puteţi comenta aici sau – ca ultimă soluţie – le puteţi trimite intr-un email la editor[at]nemirabooks[punct]ro, specificând la subiect “pentru concursul Blogul Nemira”. Pe cele mai frumoase le vom premia şi, cu permisiunea autorului, poate chiar publica online.
Have fun!
Vlad Puescu
Dolofan si blondut, vesel si cu ochi blanzi, dupa zeci de probe de rautate si duritate, dracusorul Ruby a fost, in cele din urma, acceptat in Clanul Dracilor Juniori. Inca din prima zi de juniorat, juriul dracesc l-a expediat in lume cu o lovitura de bocanc. Fericit ca a scapat de iadul care i se parea prea dur pentru firea sa sensibila, s-a ridicat incetisor din praful in care aterizase, s-a scuturat cu delicatete pe blanita blonda si s-a uitat de jur imprejur. In fata – nimic. In stanga – nimic. In dreapta – nimic. Absolut socat, a aruncat o privire tematoare si in spate. Privelistea l-a inghetat subit. O viermuiala de oameni, de masini, cladiri inalte, ciment, sticla, sosele incinse, prafuite si urat mirositoare, tipete, urlete, plansete, rasete violente si stridente, claxoane; un haos infiorator, care l-a speriat mai tare decat pustiul din fata si mai ales, mai tare decat iadul cu foc, smoala si pucioasa, din care tocmai fusese azvarlit. Tremurand din toate incheieturile, a luat-o la goana inspre nimicul in care tocmai isi odihnise ochisorii. Dupa cateva ore bune de alergat, s-a oprit sa se odihneasca. Haosul omenesc ramasese departe in urma, o amintire urata in inocenta lui minte draceasca. De jur imprejur nu era nimic. Doar lumina si stralucire. Disperat, si-a dat seama ca singuratatea e mai rea si decat lumea oamenilor si decat iadul dracilor. Dintr-o data, s-a luminat: in calitate de drac-junior, i se puteau implini 3 dorinte sataniste.
Cu ochii umezi de emotie si fericire, Ruby si-a dorit un prieten bun si o sotie, amanand putin cea de-a treia dorinta, din lipsa de imaginatie. Fiind considerate suficient de diabolice, dorintele i-au fost indeplinite pe loc. Asa ca s-a trezit intr-o garsoniera stramta, cu igrasie si cu peretii crapati, langa un morman de cioburi de farfurii si pahare, certandu-se de zor cu sotia si cu prietenul care il inselasera. Disperat, Ruby si-a pus si cea de-a treia dorinta: sa ajunga din nou in iad, in foc si pucioasa… Acolo era ordine si disciplina, totul era planificat si organizat, isi facuse si prieteni, daca voia, putea sa se reculeaga singur intr-un coltisor linistit… Asa ca Ruby, dracusorul blond si bland, fix in clipa aceasta isi vopseste blana in negru, isi ascute ghearele si coltii, invata sa-si mijeasca ochii cu rautate, pentru a fi un veritabil diavol, pregatindu-se pentru tihna vesnica a iadului adevarat.
care e data limita?
Joi, 20 august
[...] post este pentru concursul organizat de Editura [...]
FAUST RELOADED
Sosise timpul ca Scaraoschi Jr. 666666 să părăsească iadul.
Din punct de vedere personal era un eveniment major, din punct de vedere drăcesc, ca să zic aşa, era însă ceva banal, având în vedere că în fiecare zi, 110 diavoli părăseau iadul cu destinaţia Pământ.
Juniorul 666666 reuşise să hack-uiască reţeaua internet pământeană şi să se documenteze până la cel mai mic detaliu privind locaţia în care dorea să se stabilească.
Aflat în faţa seniorului, juniorul 666666 realiză că are mai multe emoţii decât s-ar fi aşteptat şi pe care nici nu reuşea să şi le stăpânească. Acest lucru îl făcea să fie mai nervos decât trebuia şi să-i dea peste cap scenariul pe care şi-l pregătise pentru această ocazie : el, într-o atitudine autoritară, negru, rece, impresionându-l complet pe Scaraoschi senior.
Acesta îl privi curios câteva clipe şi realiză că 666666-ul din faţa lui avea emoţii şi “draci” din acest motiv. Toţi încercau să-l impresioneze, dovadă că sistemul şi codul educaţional scotea draci absolvenţi de cea mai joasă speţă.
-Locaţia, 666666 ?
-Bucureşti, România, răspunse sigur pe el Scaraoschi junior, ştiind că de data aceasta avea să-l impresioneze în mod sigur pe senior.
Acesta ridică mirat sprâncenele stufoase.
-Bucureşti ? întrebă, ca să fie sigur că puştiul cu corniţe şi codiţă, din faţa lui, avea suficiente cunoştinţe de geografie ca să nu încurce locaţia. Budapesta, Boston, Baltimore ? verifică seniorul.
-Nu, Bucureşti, Casa Poporului, specifică cu exactitate locaţia, pentru a nu fi nici un motiv de îndoială.
De obicei, drăcuşorii solicitau Londra, Paris, New York, în locaţii precum Bucureştiul, Kiev, Moscova ajungeau doar cei mutaţi disciplinar sau câte o misiune specială precum schimbarea şefului KGB-ului sau transferul vreunui fotbalist dat dracului la TSKA Moscova, al cărui fan era.
-Motivaţia? întrebă Scaraoshi senior. Răspunsul trebuia să fie la fel de scurt.
-O clădire uriaşă, atât la suprafaţă cât şi în adâncime. Sistemul de organizare minim. Gradul de corupţie maxim.
Se părea că dracul din faţa lui suferea puţin de grandomanie, dar presimţea că avea să facă treabă bună.
-Să te ia dracu! spuse Scaraoschi. Aceasta era formula de aprobare plus o scurtă urare de succes.
666666 mulţumi şi aproape instantaneu a fost teleportat în clădirea Casei Poporului, precum într-un episod din Star Trek.
Întâlnirea, pe holul dosnic al uriaşei clădiri, cu bărbatul cu chelie nu era un lucru întâmplător. Juniorul 666666 avea pregătit un algoritm în detaliu al intruziunii sale în acest loc. Ştia că aproape în fiecare zi acest bărbat se strecura nevăzut în clădire, pentru a se întâlni şi complota.
-Bună ziua, vă ofer nemurirea, spuse Scaraoschi junior, făcând o ofertă directă şi eficientă, aşa cum învăţase în şcoala iadului.
Bărbatul se opri, descumpănit câteva clipe, după care începu să râdă zgomotos.
-Pardon, m-ai confundat cu Faust, tinere. Am eu faţă de profesor, ce dracu ?! şi continuă să râdă şi mai tare, încântat de gluma făcută.
-Absolut greşit, ştiu cine sunteţi, iar eu sunt… şi 666666 îşi arătă pentru câteva clipe adevărata înfăţişare.
Bărbatul cu chelie amuţi câteva clipe, apoi începu să râdă din nou :
-Chiar eşti dracu gol !
-Vă ofer nemurirea…
-Hai sictir cu nemurirea ta ! Ia fii atent aici ! şi bărbatul cu chelie îşi arătă pentru câteva clipe adevăratul chip. Un monstru înspăimântător din Alpha Centauri, cum junior 666666 văzuse doar în filmele science fiction piratate de pe internetul pământean. Alien 007 este numele meu adevărat. Şi acum, băi Mefistofel, uşcheala din acest loc, până nu pun laserele pe tine ţi te transform în smoală pentru asfalt.
Scaraoschi Junior 666666 rămase nemişcat, nevenindu-i să creadă de întâmplarea trăită. Bărbatul cu chelie plecase aşa cum apăruse, fără să-i mai acorde nici cea mai mică atenţie şi tot scenariul lui se prăbuşise ca un castel de nisip. Diavolul nu renunţă însă niciodată ! Începu să construiască un nou algoritm. Sosise timpul să intre în opoziţie.
Nicolae C. Ariton
S-a hotarat castigatorul? Cand aflam?:)
Castigatorii aici:
http://www.nemira.ro/blog/concurs-cu-personaje-necurate-castigatorii
Adauga un comentariu