Nopti cu ploi si stele – Maeve Binchy
In January 28, 2010 in Literatura contemporana, Romanul de dragoste
Maeve Binchy este o cunoscuta scriitoare irlandeza, multe dintre romanele sale capatand statutul de bestseller-uri. Cartea Nopti cu ploi si stele spune povestea unui grup de turisti care se intalnesc in Grecia.
Intriga se declanseaza atunci cand, intr-o vara oarecare, un grup de turisti straini, din tari diferite, se intalnesc accidental intr-o taverna din Grecia. Pe Fiona, Thomas, Elsa si David care vin din Irlanda, S.U.A., Germania si respectiv Anglia destinul ii aduce in acelasi loc din cauza exploziei unei ambarcatiuni care avea numerosi turisti la bord.
Cel de-al cincilea turist din grupul mentionat anterior este Shane, prietenul Fionei, care desi scapa de tragedia abatuta asupra vasului, dovedeste chiar de la inceput ca e nepasator la drama oamenilor din jur. In plus, comportamentul sau fata de Fiona arata faptul ca nu o iubea deloc pe aceasta.
Pe parcursul romanului ne sunt dezvaluite elemente din trecutul fiecarui personaj esential in poveste, precum si motivatiile care i-au condus pe
Thomas, Elsa si ceilalti sa abandoneze viata de dinaintea voiajului in Grecia. Read the rest of this entry »
Lady Caligula – Lesse Braun
In January 18, 2010 in Autori, Carti, Romanul de dragoste
Cel mai important militant pentru legalizarea pornografiei in Europa, Lesse Braun, pseudonimul lui Alberto Ferro, respinge in romanul sau, Lady Caligula, teoria lui Rousseau conform careia omul este bun, inocent si pur.
Pe vremea lui Caligula, Roma era epicentrul unui imperiu aflat in continua expansiune, unde intensitatea dragostei si a tradarii mergea mana in mana cu noile cuceriri teritoriale.
Chiar daca romanul lui Lesse Braun nu se vrea unul istoric, el este presarat cu unele detalii istorice. Astfel, aflam ca imparatul Caligula a revolutionat structura socio-economica a Romei, considerand ca libertatea morala reprezinta principala metoda prin care se poate umple vistieria imperiului. Totodata, poligamia, casatoria intre persoane de acelasi sex, incestul sau chiar uniunea cu animale nu i se par imorale imparatului roman.
Lady Caligula este dincolo de aspectul lui erotic un roman care ofera o imagine a modului in care romanii traiau pe atunci, ce obiceiuri aveau acestia, ce pedepse li se aplicau infractorilor s.a.m.d. Dar dincolo de toate, romanul lui Braun chiar daca abunda in detalii si pasaje scabroase, violente si pornografice este un elogiu adus libertatii sexuale, precum si cruzimii. Cu toate acestea, sentimentul inaltator de iubire nu este neglijat. Astfel, Lesse Braun creaza o legatura invizibila, dar indestructibila intre sex si iubire prin unele scene profunde, emotionale si lirice. Aceste scene se desfasoara, in special, intre Caligula si sotia sa Ladyssa (numele dat de autor primei sotii de drept a lui Caligula, Livia Orestilla ) sau intre imparat si frumoasa sa sora, Drusilla. Read the rest of this entry »
Iubire la distanta – Maggie O’Farrell
In November 24, 2009 in Carti, Romanul de dragoste
Iubire la distanta, al treilea roman al lui Maggie O’Farrell trateaza diverse teme si subtilitati ale existentei umane, iar abordarea realista si uneori dura a greselilor sau dificultatilor din viata personajelor se completeaza cu momentele de optimism, fericire si speranta intr-un viitor mai bun.
Iubire la distanta spune o poveste de dragoste intre doua personaje cu un trecut oarecum asemanator, prin prisma faptului ca ambele au suferit de pe urma unor dezamagiri provocate de relatiile cu familia ori societatea. De asemenea, golului sufletesc si lipsa unei iubiri adevarate sunt teme centrale ale acestei relatii de iubire.
Jake este coplesit de senzatia nelinistitoare de lipsa a esentei vietii si a existentei vreunui scop in viata proprie. Aceste emotii se amplifica in urma unei intamplari tragice care are loc de Anul Nou Chinezesc. Baiatul impreuna cu o prietena, Mel, si alte cunostinte, decid sa mearga intr-un bar. Din cauza imbulzelii celor veniti sa urmareasca focul de artificii de pe strazile metropolei asiatice, cei doi se vor alege cu rani fizice grave.
Situatia medicala a lui Mel este evaluata de doctori ca fiind extrem de critica. Astfel Jake simte dintr-o data obligatia morala de a nu refuza o eventuala ultima dorinta a prietenei sale. Spre surprinderea lui aceasta ii cere sa se casatoreasca cu el in ciuda faptului ca baiatul nu o iubeste. Read the rest of this entry »
Jocul seductiei (The Game) – Neil Strauss
In November 13, 2009 in Autori, Carti, Literatura contemporana, Romanul de dragoste
Cum atragi o femeie? Exista un secret anume? Sunt suficiente inteligenta, masina de lux sau un aspect fizic ingrijit? Neil Strauss isi povesteste propriile experiente in Jocul seductiei din care rezulta ca toate acestea sunt detalii si ca unii dintre barbati poseda calitati misteriose care ii ajuta sa fie intotdeauna preferatii femeilor.
Nu te panica insa! Neil Strauss nu va fi zgarcit cu detaliile. Si iti va prezenta toti cei unsprezece pasi pe care acesta si i-a insusit de la profesionistii in tehnicile seductiei.
Autorul a fost destul de complexat din cauza scorului de 6 (adica atatea femei ii trecusera prin pat) si s-a hotarast sa se schimbe. S-a inscris la un seminar despre arta seductiei, organizat de Mystery, un profesionist al acestei arte. Astfel, fost sfatuit sa isi schimbe imbracamintea, anumite atitudini si, foarte important, sa isi aleaga un pseudonim. In continuare, Style (psedonimul de seducator pe care autorul l-a preluat) va invata sa se „impauneze” (peacocking) pentru a atrage interesul fetelor prin imbracaminte sai accesorii speciale.
De asemenea, limbajul este foarte important. Style va invata cum sa foloseasca o „cosulta”, adica un amestec de complimente si insulte care are scopul de a manipula astfel incat femeilede se vor vedea obligate sa incerce sa-si demonstra valoarea.
Regula celor trei secunde este capitala, iar invatacelul in ale seductiei a fost invatat sa o aiba intotdeauna in minte. Aceasta regula spune ca daca nu reusesti sa vorbesti cu o fata care te intereseaza in primele trei secunde de cand a fost stabilit contactul vizual, vei fi probabil blocat si nu vei reusi sa initiezi o “agatare” eficienta. Read the rest of this entry »
Tasha Alexander – Sezonul otravit
In April 08, 2009 in Romanul de dragoste
Romanul Sezonul otravit a aparut in 2007 in cadrul colectiei Nemira Damen Tango si este unul din romanele greu de uitat ale ultimilor ani. Tasha Alexander, autoarea acestei carti remarcabile prin intriga, personaje, atmosfera si nu in ultimul rand prin ritmul actiunii, a debutat memorabil, conform celor de la Booklist, cu romanul And Only to Deceive in 2005. Altfel spus, avem de-a face cu o scriitoare destul de recent aparuta in bransa romancierilor, succesul si aprecierile primite fiind o dovada a talentului si resurselor de care dispune scriitoarea. Cel putin dupa calitatea si valoarea destul de ridicata a romanului Sezonul otravit, pot spune ca perspectivele autoarei cartii mi se par mai mult decat promitatoare, in directia devenirii unui nume larg cunoscut in literatura mondiala.
Sezonul otravit se poate caracteriza drept un mix reusit al elementelor specifice literaturii romance, politiste si chiar istorice. De altfel, cuvintele de pe coperta – “mister si romantism in stralucitoarea epoca victoriana” – se potrivesc de minune cu actiunea si subiectul din roman, fiind o sinteza atragatoare pentru cititori.
Cartea incepe intr-un mod interesant, autoarea selectand poezia ‘In sfarsit, secretul s-a aflat’, de W.H. Auden, un fel de indiciu pentru subiectul sau actiunea romanului, dar si un echivalent al clasicului prolog. Actiunea din roman se desfasoara , cu aproximatie, pe la sfarsitul secolului XIX, intr-o perioada in care ocupanta tronului Angliei era Maiestatea Sa regina Victoria . Eroina cartii este lady Emily Ashton, tanara vaduva a lui Philip, viconte de Ashton. Printre personajele care apar si au un rol important in intriga romanului este si Charles Berry, un gentleman care starneste valva intre aristocratii si nobilii englezi, prin pretentiile sale referitoare la mostenirea tronului Frantei. Un alt subiect fierbinte la Londra, dar si in restul Angliei, este prezenta unui hot de bijuterii, obsedat de Maria-Antoaneta, mai exact de obiectele care i-au apartinut acesteia. Respectivul hot isi indreapta atentia catre toti posibilii detinatori ai obiectelor mentionate, semanand panica, haos si nesiguranta in randul acelor proprietari care se stiu implicati, amenintarea dovedindu-se din ce in ce mai accentuata pe parcursul cartii, prin aparitia mai multor crime si tentative de reducere la tacere a celor care au informatii in cazul furtului, si nu numai.
Trasaturile romanului de dragoste nu se lasa asteptate, printre ele gasindu-se existenta unor rivali in iubire, pretendenti la mana eroinei, sau pretendentii la mana unora dintre domnisoarele din inalta societate. Scriitoarea asigura suspansul necesar firului narativ, alaturi de intriga romantica fiind importanta si intriga detectivista. Astfel, Lady Emily Ashton va incerca elucidarea enigmei crimelor petrecute, dar si identificarea misteriosului cavaler care i-a trimis mai multe ravase de amor in limba greaca. In cazul crimelor, Emily va beneficia, cum e si normal, de suportul politiei (prin inspectorul Manning) pentru a descoperi faptasul. Printre cei care o curteaza pe Emily se numara un nobil, Colin Hargreaves, important slujitor al intereselor regatului britanic, prin functia ocupata, Jeremy, un duce, dar si Charles Berry, al carui caracter nu se dovedeste tocmai potrivit in raport cu pretentiile c-ar fi mostenitorul tronului Frantei, la care aspira in cazul reusitei loviturii de stat pe care o planuia alaturi de acolitii sai din Franta. Lovitura de stat respectiva era menita, bineinteles, sa darame republica si sa instaureze o noua monarhie in Franta.
Pe parcursul romanului, sentimentele romantice sau de alt tip, scenele de urmarire sau demascare a celor care si-au tainuit identitatea, intalnirile idilice intre indragostiti, dar si multe altele fac parte din arsenalul unui roman memorabil, de care cititorul nu se poate declara dezamagit. Rasturnarile de situatie si tradatorii nu lipsesc, factor suplimentar favorabil unei lecturi palpitante si de calitate. Faptul ca finalul romanului si rezolvarea misterelor sunt imprevizibile pana in paginile de final pot fi considerate o alta proba a maiestriei autoarei, gradarea sau tempo-ul evolutiei povestii garantand un interes real in randul cititorilor.
In Sezonul otravit, Tasha Alexander creioneaza, cat mai veridic posibil, atmosfera existenta in aristocratia engleza din epoca victoriana, iar personajele, mai ales cele reprezentative in roman, sunt destul de atent si bine elaborate pentru a oferi verosimilitate. Finalul cartii este unul inspirat in opinia mea, cel care a citit Sezonul otravit ramanand multumit si incantat de impresia lasata, per total, de romanul unei scriitoare cu sanse mari la o cariera prolifica, si anume Tasha Alexander.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Maeve Binchy – Fantana Sfintei Ana
In March 09, 2009 in Romanul de dragoste
Maeve Binchy este o scriitoare irlandeza de succes – romancier, nuvelist si jurnalist – primul roman care i-a adus celebritatea in SUA si Marea Britanie fiind Light a Penny Candle, in 1982. Din 1985, publica o lista lunga de romane cu statutul de bestseller, precum Echoes, Silver Wedding, Circle of Friends (carte ecranizata cu succes) si multe altele, alaturi de volume de povestiri, piese de teatru si pentru televiziune premiate. Toate aceste detalii releva talentul autoarei si calitatea scrierilor, renumele mondial bazandu-se atat pe aprecierea publicului larg, cat si pe cea oficiala, a criticilor si juriului.
Fantana Sfintei Ana este una din cele doua carti traduse la editura Nemira ale lui Maeve Binchy, impreuna cu romanul Nopti cu ploi si stele, avand trasaturile clare ale unui roman de dragoste, in care se observa intensitatea sentimentelor si trairilor interioare sau exterioare ale personajelor, dar si elementele care ar putea caracteriza o scriere monografica sau biografica. Astfel, in vreme ce in Nopti cu ploi si stele este descrisa viata si destinul unor personaje de etnii diferite care se intalnesc in cadrul romantic al unei insule din Grecia, romanul Fantana Sfintei Ana prezinta diferitele povesti de dragoste, dar si suferintele sau necazurile apartinand mai multor personaje, membri ai comunitatii din oraselul irlandez Rossmore. Consecinta este aceea ca autoarea realizeaza oarecum o fresca a unei societati traditionaliste, capitolele prezente in roman oferind variatele povesti si lectii de viata transpuse de vocea unor personaje de conditii sau statuturi diverse, de la cei mai simpli, de exemplu taranii sau frizerii, pana la cei mai ‘elitisti’ membri din comunitate, preoti, bancheri, oameni de afaceri etc.
Cadrul special, unul romantic, este descris, in special de padurea de paducei in care se gaseste o pestera, cea in care vin credinciosii pentru a se ruga la Sfanta Ana. Fantana Sfintei Ana este un loc de mare pietate, unde oamenii se roaga pentru implinirea dorintelor, astfel orasul Rossmore constituie un loc special, care poate deveni chiar un obiectiv turistic si religios insemnat, padurea si mai ales fantana respectiva putand asigura un interes crescut in randul posibililor turisti sau vizitatori, pe langa cel deja existent la majoritatea populatiei locale. Atat localnicii, cat si cei de foarte departe stiu sau cred cu tarie ca Sfanta Ana, mama Fecioarei Maria, le asculta rugaciunile, ii vindeca de felurite rani (sufletesti sau trupesti) si le da viata indelungata. Problema apare atunci cand se va pune in discutie construirea unui nou drum care ar putea usura traficul, dar care ar si distruge altarul sfant de la care credinciosii asteapta rezolvarea necazurilor sau tamaduirea bolilor. Intriga romanului devine si mai intensa deoarece, in acelasi timp, vor fi unele persoane dispuse sa accepte distrugerea altarului, dar si altele, destul de numeroase, gata oricand sa se aseze in fata buldozerelor pentru a proteja Fantana Sfintei Ana, considerata o mare binecuvantare. Consecinta acestor tensiuni dintre cele doua parti cu puncte de vedere opuse este ca parintele Flynn se va afla intr-un impas, alegerea uneia dintre tabere fiind destul de anevoioasa.
Aproape fiecare capitol prezinta personajele importante in subiectul de ansamblu al cartii si povestea acestora, felul in care si-au rezolvat dificultatile sau au depasit obstacolele. Unul din personaje este Neddy Nolan, poreclit Molaul Neddy, un om simplu, cinstit si de nadejde, stapan al unei ferme aflate, ca si Fantana Sfintei Ana, in calea traseului pe care ar urma sa se construiasca drumul. Mai intalnim si o batranica, Vera, care pleaca intr-o vacanta pentru persoane singure, la destinatie asteptand-o destule surprize placute. Maureen, apelata Malka de catre prietena ei evreica, Rivka Fine isi prezinta propria poveste, drumul catre succes fiind presarat si cu dezamagiri, insa reusitele acestor doua prietene au importanta mai mare. Barbara, angajata unei banci, relateaza cum si-a petrecut o vacanta oferita de conducere, in conditiile in care a fost “omisa” de la excursia organizata de mai multi dintre colegii de la serviciu. Facem cunostinta si cu doctorul Dermot, un personaj ursuz, sau cu June, o tanara venita de Bloomsday in Dublin, ca turist, dar si pentru a-si intalni verii sai, O’Leary, din partea rudelor mamei sale care a emigrat de mica in SUA. Mai sunt multe alte personaje interesante pe care nu le-am mentionat, dar important este ca punctul comun intalnit este legatura lor cu Rossmore si relatia mai mult sau mai putin apropiata cu Fantana Sfintei Ana.
Din istorisirile si relatarile personajelor aflam povesti de dragoste, tradare, infidelitate, lacomie si multe altele. In acest roman se observa clar si stilul caracteristic al lui Maeve Binchy, prin care personajele gasesc in cea mai mare parte rezolvari favorabile ale problemelor, speranta si optimismul dat de succesul personajelor pe diferite planuri garantand o lectura care aduce buna-dispozitie si relaxare pentru un cititor confruntat cu stresul cotidian. Deci sugestia personala, pe care o am nu doar pentru amatorii genului sau ai autoarei, ci si pentru ceilalti ar fi sa nu rateze aceasta carte, pentru a putea afla finalul pozitiv in care unul dintre membrii comunitatii gaseste o alternativa la planul autoritatilor si a celor interesati de construirea noului drum. Acesta poate fi considerat un roman de dragoste, chiar in sensul mai larg al acestui termen, adica nu numai dragostea dintre un barbat si o femeie, ci si cea pentru o ruda, pentru un principiu, o traditie, un crez sau o credinta, ori pur si simplu reprezentarea ideii de slavire a memoriei stramosilor binecuvantati de minunile Sfintei Ana.
Aceasta recenzie face parte din campania Iubire, Iubire…
Alexandru Trandafir
[ratings]
Aurora Liiceanu, Alice Nastase – Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire
In December 02, 2008 in Carti, Romanul de dragoste
Aurora Liiceanu, Alice Nastase – Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire
Motto: Desi se spune ca in orice barbat zace un vanator, un arhetip prea cunoscut, adevarul este chiar pe dos. Femeia este cea care vaneaza barbati. Femeile intra in competitie pentru a-si castiga barbati, iar unde este competitie este lupta, nu prietenie (Aurora Liiceanu).
De ce ar citi un barbat o carte din colectia Damen Tango? Motivele sunt multe, insa sa incerc sa mentionez doar unul: existenta pe coperta acestei carti a unui cuvant magic: iubire. Cand cartea se anunta a fi despre iubire si filosofia acestei sintagme este descrisa de doua femei care par trecute prin viata, atunci e cu atat mai incitanta.
Si am purces, convins ca, pentru prima data, voi avea solutia la intrebarile milenare ale barbatilor: ce isi doresc femeile? Cum le putem intelege? Ce e in mintea lor? Si ce vor de la noi, barbatii? Si ce am gasit? Inca ma gandesc cum sa catagorisesc aceasta carte. Mi-au trecut de-a lungul timpului multe reviste de femei prin mana. Frunzarindu-le, citind un articol-doua, oprindu-ma asupra paginilor (putine) de cultura, satul de multitudinea reclamelor sau a excesului de feminism. Majoritatea micilor subcapitole din “Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire” par a se incadra in articolele si editorialele din acest fel de reviste. Nu degeaba, cele doua autoare fac parte din redactia revistei Tango.
Plec de la posibilitatea de a fi acuzat de misoginism. Numai ca cele doua autoare par a uri pe toata lumea: incepand cu barbatii porci, cu femeile sterse (care fac greseala sa faca uz de sute de mii de cosmeticale), cu femeile prea frumoase (care fac greseala ca nu sunt la fel de sterse ca autoarele), cu homosexualii (care nu isi au locul in societate). Chiar nici un barbat nu merita sa fie iubit pana-n panzele albe? Fraze incepute frumos, romantic, pline de o clasicitate de o sensibilitate rara se incheie cu o concluzie grava si cu atat mai gresita cu cat intreaga constructie isi pierde tot farmecul initial: “Mitul casatoriei in rochie alba, cu lamaita prinsa peste voal, continua sa ne emotioneze, oricat de emancipate si dedulcite la apucaturi liberale am fi. Am fi vrut, fiecare dintre noi, sa iubim nebuneste un singur barbat in viata, sa ne trezim in fiecare dimineata a existentei noastre din dragoste pentru el, sa il dorim dezlantuit in fiecare clipa a destinului nostru. Sa tanjim sa-i purtam lui pruncii in pantece, sa-i stim doar lui, pe dinafara, gustul imbatator. Si sa nu vedem alt barbat niciodata, orbite de o iubire fara margini si fara cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastra ar fi fost crutata de multa tristete. Dar, din pacate, se pare ca nici un barbat din lume nu merita sa fie iubit intr-adevar” (Alice Nastase).
Stilul celor doua autoare este un pic diferit. Alice Nastase este mai ludica in exprimare, isi fundamenteaza parerile pe fapte si experiente personale, in timp ce Aurora Liiceeanu, marea admiratoare a psihologiei feminine, este mult mai analitica si filosofeaza asupra fiecarui subiect, trecand peste partea practica a iubirii in cea a teoriei si incercarii de intelegere a formarii sentimentelor. Completarea este reciproca, dar cartea sufera din alt motiv: neimplicare, detasare. Transpusa prin faptul ca nu ofera sfaturi, nu exista concluzii la nici un capitol, ci numai expunere de fapte si teorii pe care le cunoaste toata lumea care este interesata de acest subiect.
Iubirea nu rezista. Cum poate fi combatuta efemeritatea unui sentiment asa de frumos? Cine greseste? Si cum poate fi evitata sau macar iertata aceasta greseala? Cu totii criticam sexul opus. Dar se poate descoperi frumosul din fiecare dintre noi, insa, cum poate fi cultivata aceasta frumusete? “Nu cred ca in dragoste exista alegeri pentru o viata. Nu cred in iubiri eterne care calaresc peste orice obstacole, in amoruri care defriseaza orice incalceli de piedici, in povesti vesnice cu inimi si trupuri pereche.(…) Faptul ca traim inca intr-o lume populata cu barbati care nu isi parasesc nevestele, cu sotii care nu-si abandoneaza copiii si omul de acasa, cu indivizi care nu se smulg cu usurinta dintr-o relatie este o realitate care tine de cu totul alte coordonate ale psihicului uman decat de acelea sentimentale. (Alice Nastase)
Agreabile, pe langa scrisul deseori argumentat statistic al Aurorei Liiceanu, sunt si citatele de la inceputul fiecarui subcapitol din mari autori, artisti sau umoristi, insa simple, frumoase, pline de substanta, desi de multe ori nu au nicio legatura cu ceea ce se discuta in interior. Iata cateva exemple care mi-au atras atentia:
Sunt slaba, probabil. Si ochii mi-s slabi.
Nu deosebesc culorile intermediare.
Pentru ca se lasa iubita de crabi
Mi-e scarba de mare. (Ana Blandiana, Intoleranta)
Nici un barbat sau femeie din lume nu merita lacrimile tale, iar acela care le merita nu te va face sa plangi (Gabriel Garcia Marquez)
Dragostea adevarata e credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva ta insusi, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.” (Charles Dickens, Marile sperante)
In fiecare noapte te scot din inima mea si in fiecare dimineata te gasesc acolo la loc. (Replica din filmul Pacientul englez)
Opreste trecerea. Stiu ca, unde nu e moarte, nu e nici iubire, si totusi, te rog opreste ceasornicul cu care ne masori destramarea (Lucian Blaga)
Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca de cele mai multe ori sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el. (I.L. Caragiale)
Femeile care citesc inca editoriale si articole in revistele speciale editate pentru ele vor fi satisfacute de aparitia acestei carti. Nu stiu, insa, care femeie cu capul pe umeri va avea aceeasi parere. Nu pare decat un compendiu de articole care incearca succesul comercial si, se pare, ca il si reuseste, cartea fiind deseori pe primele locuri intr-un top al vanzarilor dintr-o retea nationala de librarii. Eu personal raman la “Educatie sentimentala” sau la “Despre dragoste”.
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte (II)“
Stefan Ene
[ratings]
Debra Dean, Madonele din Leningrad
In September 02, 2008 in Romanul de dragoste
Pentru iubitorii de arta, volumul Madonele din Leningrad de Debra Dean este o vizita la muzeul Ermitage si o privire cu ochii sufletului asupra unora dintre cele mai importante picturi pe care le-a creat omenirea.
Eroina cartii, Marina, este afectata in ultima parte a vietii de boala Alzheimer, dar reuseste sa-si pastreze intacta o importanta fesca a memoriei din perioada tineretii sale, cand era angajata la muzeu si razboiul al doilea se declansase.
Cartea se vrea o descriere-document a tuturor privatiunilor suportate de oamenii din Leningrad in timpul acestei conflagratii mondiale, cand orasul era izolat de restul tarii, iar singurele semne care ajungeau acolo erau bombele armatei nemtesti aflata in expansiune. Pentru Marina nimic nu mai e important in prezent, lucrurile simple sunt uitate, oamenii isi pierd identitatea, dar tot ceea ce e legat de acel timp capata contur si prinde viata. Iubirea sa pentru operele lui Fragonard, Caraffe, Rembrandt, Rubens, Rafael etc. este o iubire atat de clara, asemanandu-se numai cu iubirea mamei pentru copiii sai.
De teama distrugerii pe care ar putea-o produce bombardamentele, Marina ajuta pana la epuizare la strangerea operelor de arta si depozitarea lor in locuri sigure. Desi peretii sunt goi in salile muzeului, ea stie sa descrie fiecare tablou care a existat inainte pe acesti pereti, percepe culorile si – ce e mai important – simte emotia, pe care ti-o transmite in asa fel, incat e ca si cum privesti opera in sine. In mijlocul acestui zbucium, se tese povestea de dragoste dintre ea si un prieten permanent din copilarie, dar tarele razboiului apar, dupa o noapte de dragoste, el este inrolat si pleaca la razboi. Amanuntele vietii sunt zguduitoare, cei de langa ea mor pe rand, foametea si bolile fac ravagii,ramane singura si grijile se amplifica atunci cand constata ca inauntrul ei palpita o noua viata.
Marina retraieste toate aceste intamplari, cu intoarceri in prezent, unde participa la o nunta in familie si unde i se par straini chiar fiul si fiica ei; numai Dmitri e acelasi, imbatranit acum, iubirea ei pe care a regasit-o dupa terminarea razboiului, intr-un lagar, dupa ce si ea fusese inchisa, si caruia i-a citit mirarea pe fata cand i l-a prezentat pe fiul lor, un baietel speriat si el. Viata de acum e prea linistita pentru amintirile ei. De aceea par a fi lucruri inutile, desi ar vrea sa le tina minte, constata ca nu mai stie nimic despre prezent si e constienta de asta, luptand mereu sa nu observe ceilalti.
Dincolo de amanuntele povestite, de trecerile rapide de la trecut la prezent, de uraciunea razboiului necunoscuta de multi dintre noi si surprinzand prin cinism, ramai fermecat de posibilul refugiu intr-o lume a frumosului care dainuie indiferent de toanele omenirii: evadarea in lumea artei.
Luiza T.
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Camilla Baresani – Iubire la imperfect
In March 21, 2008 in Romanul de dragoste
Un roman cu o actiune circulara, in planuri care se succed si revin destul de haotic, o rusoaica si un italian prinsi intr-o relatie bizara, la distanta, o poveste care pare sa sustina zicala „Rau cu rau, dar mai rau fara rau”. Ea, Galia, ambitioasa, carierista, putin snoaba, cu orientari concrete. El, Stefano, cam visator, oportunist, prea relaxat. O combinatie de prejudecati estice cu rasfat occidental ce starneste diverse conflicte. Dragostea pare sa triumfe, asistam la reimpacare, apoi devenim iarasi martorii unor prejudecati inexorabile, simtim ranchiuna explicita si suntem pusi in fata unei noi rupturi. Iar cercul se rostogoleste continuu….
“Iubire la imperfect” este, din pacate, o scriere imperfecta. Nu ma voi hazarda sa arunc vina direct pe autoare sau numai pe traducator, intrucat nu am citit varianta originala. In cel mai rau caz, cred ca poate fi o combinatie nefericita de greseli de scriere cu lipsa de adaptare literara a translatorului. Exemplificand, mi se pare impropriu sa nu mai ravnesti la dorinte, in conditiile in care “A RAVNI, ravnesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. = A simti un imbold puternic spre un lucru, a dori din toata inima, a jindui sa ajungă la ceva, sa posede ceva; a aspira, a nazui”. Galia spune, la un moment dat: Acum du-le cateva beri, in felul asta ii punem pe picioare si ii taram in restaurant. Adica, daca ii punem pe picioare, de ce ar mai fi necesar sa ii si taram?
La pagina 33, intr-un fragment ce se voia senzual, o scena de dragoste, apare un termen care mie personal imi da fiori, in contextul respectiv: subinghinal.. E ca si cum am viziona, transfigurati, un fragment de film cu un peisaj captivant, avand o melodie serena pe fundal si dintr-o data ar aparea in cadru un organ baltind in sange… O alta exprimare rudimentara gasim la pagina 40 si ma gandesc la probabilitatea destul de mare a unei traduceri in romana din engleza si nu direct din italiana (poate din aceasta cauza sa se fi deformat esenta cuvintelor si sa se fi alterat stilul?) – Cu mintea involburata de gandurile acelea, care erau oricum, numai vesele nu(…) … Ceva mai incolo, aflam ca mana s-a vazut constransa sa remedieze neprevazuta scena de striptease (no comment).
“Iubire la imperfect” nu este un roman de care nu te vei putea dezlipi. S-ar putea sa-l lasi din mana dupa primele 15 pagini sau, la fel de bine, sa devii intrigat si sa insisti totusi sa descoperi ce vrea cartea asta sa-ti transmita, pana la sfarsit. S-ar putea sa-ti lase un gust amar, daca te asteptai la o actiune iesita din comun sau la o scriere sensibila, ori cel putin ingrijita. Insa daca vrei sa parcurgi ceva usor, fara implicatii afective si fara mari pretentii, o vei bifa probabil in lista titlurilor citite.
Alina Calin
[ratings]
Aurora Liiceanu, Alice Nastase – Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire
In March 04, 2008 in Carti, Romanul de dragoste
Aurora Liiceanu, Alice Nastase – Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire
Doua ipostaze, „bine” si „rau”.
Dincolo de ele, sau de undeva din mijloc, doua stiluri transpar. Diferite. Unul tehnic, analitic, bine documentat, pertinent. Celalalt – sensibil, putin ludic, cu ancorari zdravene in „altceva”, „altcandva” si „altcumva”.
O incercare de incadrare, de definire, de clasare. O alta incercare, de transcedere, de asumare constiincioasa si personalizata, usor eufemizata. Cuminte, cateodata. Razvratit, de cele mai multe ori.
Si totusi evidenta nu e deloc ignorata, ea tasneste mereu de sub randuri. Ne-am resemnat cu ea. Ne face insa bine sa stim ca se poate si altfel. Ne face bine sa stim ca a existat, candva, macar o pornire aparte. Conturata sau nu, un simplu fum sau intamplare, e inca vie intre paginile inchipuite ale mintii noastre. Si asta ne face mai bogate.
Subiecte aparente – iubirea, femeia, barbatul, viata. Idee subterana: o cautare a sinelui, o pendulare intre vis si experienta, intre perspective de invidiat si desert in suflet. Nimic nu e bine, nimic nu e rau. Doar este. Si asta conteaza, imens.
Diversiune, peripetie, hazard. Lume contemporana, labirint si simtire. Multa simtire.
Doua experiente distincte, un psiholog si un jurnalist. Complementare. Benefice.
Cum e femeia care isi insuseste problematica din carte? Expansiva, acaparatoare, bine ghidata sau pur si simplu o mica rozatoare de birou, rosind amarnic in fata unui banal articol despre sex…
Titlurile capitolelor, trimiteri catre cultura larga – carti notorii, zicale si citate. Abordabile. Universale. La fel si experienta. Si tumultul.
Idealul ma poate insoti pe drumul instrainarii mele de emotia reala, imi poate oferi protectie si confort, nu ma cearta cand vin prea tarziu de la serviciu si sa multumeste cu intalniri fugare, printre crampeie de vise razlete. Ma lasa sa-l accept, sa-l recreez, sa-l compar. Si e bine. Sau e rau. Nu conteaza. Dincolo de asta, doar regasirea. Ca despre ea vorbim atat.
Alina Calin
[ratings]
