Sfidarea – Suzanne Collins
In January 26, 2010 in Carti, Junior, Literatura contemporana
Cum de regula cartile care continua povestea unor romane de succes sunt dezamagitoare, m-am temut ca asa va fi si in cazul romanului Sfidarea, continuarea de la Jocurile Foamei. M-am convins inca de la inceputul lecturii ca retinerea mea a fost lipsita de sens pentru ca Suzanne Collins reuseste sa povesteasca noile aventuri ale tinerei Katniss fara sa devina plictisitoare, fara sa devina previzibila si fara sa impinga actiunea dincolo de limita credibilitatii.
Ce se intampla in Sfidarea? Ei bine…nu va spun. Sa va dau, totusi, un indiciu: nimic nu va fi cum va asteptati, iar ceea ce la sfarsitul primului volum avea probabilitate zero sa se intample va deveni dintrodata realitatea groaznica a supravietuitorilor sadicului joc.
Citind Sfidarea am constatat surprins ca scriitoarea reuseste prin unele detalii sa-mi aminteasca de vremurile trecute cand comunistii luau masuri drastice prin care doreau mentinerea unei atmosfere tensionate. Aceasta tensiune obliga masele sa fie obediente si sa accepte la nesfarsit un trai inuman. Sunt sigur, totusi, ca Suzanne Collins nu a cunoscut pe propria piele efectele vreunei dictaturi.
Altfel spus, detaliile povestirii vorbesc despre munca de documentare depusa de Suzanne Collins pentru a cunoaste viata sociala din regimurile dictatoriale. Felul in care se comporta, vorbesc si actioneaza Aparatorii Pacii, de exemplu, aminteste foarte mult de fosta Securitate ceausista. Read the rest of this entry »
Razboinicul viking – Judson Roberts
In November 02, 2009 in Carti, Junior
Am observat ca Nemira Junior continua sa aduca pe piata romaneasca o multime de carti de calitate adresate tinerilor, ajungand astfel sa fie un concurent demn de luat in seama de celelalte edituri “mari” din tara noastra. Pe langa Jocurile Foamei (una dintre cartile mele preferate), Jumper (probabil ati auzit de film), primele doua volume din seria Lux, ce au avut mare succes in Statele Unite, acum puteti gasi in librarii si primul volum din Saga Arcului Lung, de Judson Roberts.
Razboinicul viking poate fi incadrat in mai multe categorii. Este, in primul rand, un roman de aventura, dar poate fi considerat si istoric, autorul studiind in amanunt istoria vikingilor inainte de a incepe aceasta serie.
Povestea, ce se petrece in secolul IX, scoate in evidenta antiteza dintre sclav si stapan, dintre neputinta si libertate. Astfel da de gandit asupra cruzimii de care oamenii au dat dovada in trecut si asupra nedreptatii. Nu exista egalitate intre oameni, iar asta nu parea un lucru anormal. Lucrurile erau asa cum erau si nu puteau fi schimbate. Daca aveai ghinionul sa te nasti intr-o familie de sclavi, nu exista vreo sansa sa ajungi om liber, iar sclavii indrazneau doar sa viseze la libertatea de a face ce vor, ci nu de a indeplini poruncile stapanului. Ei nu erau considerati animale, dar nici oameni, in adevaratul sens al cuvantului.
Dintr-un alt unghi, se prezinta vitejia vikingilor. La inceputul cartii, un vas de razboi se intoarce acasa. Calatoria nu a fost una prielnica, inamicul dovedind mai multa iscusinta. Vasul lui Hrorik revine avand la bord multi morti si raniti in lupta. Read the rest of this entry »
Carl Hiaasen – Bufnita
In October 19, 2009 in Carti, Junior
Nu este usor sa cumperi o carte de pe internet; nu e usor pentru ca in primul rand cele doua-trei randuri scrise despre autor sau despre carte nu te lamuresc la ce sa te astepti, in al doilea rand nu poti frunzari si citi singur cateva pagini pentru a savura pe loc ceea ce vei citi acasa si in al treilea rand esti cumva „constrans” sa te lasi in voia aprecierii altora si sa numeri cate voturi si stelute a primit titlul pe care ti-l doresti.
Asa am cumparat eu cartea de fata; recunosc: m-a atras pretul – unul modic si titlul – un titlu ce promitea ceva interesant.
Despre Carl Hiaasen nu sunt multe de spus: la o simpla cautare pe internet apare ca ar fi din Florida, taram american, ca este de formatie jurnalist, ca are destule carti traduse in multe limbi, ca a castigat mai multe premii literare. Un scriitor si Bufnita lui ce mi-a cazut in mana.
Bufnita e o carte cu adolescenti, scrisa pentru adolescenti. Ea poate fi insa citita la orice varsta; pentru ca e savuroasa si are toate ingredientele pe care si le-ar dori un cititor si mai ales unul tanar: aventura, suspans, dramatism, poveste de iubire, rafuieli intre liceeni, copii inadaptati, parinti egoisti, vesnica disputa intre generatii.
Gossip Girl. Cum imi place mie – Cecily Von Ziegesar
In July 08, 2009 in Junior
Vacanta de primăvara – dragostea e in aer. Sau e doar un amestec de Chanel no.5 si Gucci Rush? Hmm…E vreo diferenţă? Blair se muta cu Serena, redevenind cele mai bune prietene. Dar va rezista oare prietenia lor sau vor sfârşi prin a-si smulge una alteia parul de curând vopsit? Si vorbind de „curând”, in ultimul timp Nate se joaca de-a Nate-cel-Frumos cu noua sa iubita nebunatica, Georgie. Dar, cu siguranţă va primi mai mult decât se aşteaptă atunci când va ajunge in Sun Valley cu Georgie, Blair si Serena.
Înapoi in Manhattan, Jenny îşi petrece timpul cu misteriosul ei iubit, iar Dan îşi plânge de mila la Biroul de Critica Literara din New York. Si Vanessa, aşteaptă, aceea e Vanessa făcând cumpărăturile la Barney’s cu un tip intr-un tricou Lacoste? Copacii sunt înfloriţi, iar elita New York-ului este gata pentru o vacanta cu adevărat scandaloasa!
In acesta carte, Jenny devine un personaj destul de des întâlnit, inocenta ei fiind captivanta, ceea ce o face un personaj unic. Constantul miorlăit al lui Blair, deşi este amuzant, poate deveni enervant uneori; gelozia pe care Serena o simte fata de Blair si egoismul fata de fratele ei mai mare este total imatur. Nate pare sa-si fi pierdut ceva din personalitate din cauza faptului ca nu mai prizează, ceea ce mă face sa mă gândesc daca nu cumva e mai atrăgător când e drogat.
Iar Dan are o cu totul noua personalitate care te face sa nu-l placi – ceea ce e o surpriza, întrucât el a fost întotdeauna un personaj atrăgător. Prezentarea părinţilor hippie ai Vanessei este oarecum enervanta, iar Erik este un personaj cat se poate de blazat. Dar toţi se completează atât de bine, ca nu te poţi abţine de la a citi cartea din coperta-n coperta dintr-o răsuflare. „Gossip Girl” rămâne in continuare plăcerea vinovata perfecta!
Iubim “Gossip Girl”! Sunt destule bârfe, trădări si răutăţi pentru a asasina personajele întregii populaţii a Manhattan-ului. Dar totul este făcut deasupra unei încântătoare ceşti de latte slab in drăguţă cafenea din vecini. Aceste fete ar putea sa scrie reportajele lui Carrie din “Totul despre sex” in somn. (Elle Girl)
Bianca Mitrofan
[ratings]
Suzanne Collins – Jocurile foamei
In June 05, 2009 in Junior
Înainte de a spune ceva despre această carte trebuie să vă spun ceva despre mine. Mai exact să fac o mărturisire: demult nu a reuşit să mă mai surprindă o carte în asemeni hal. Pur şi simplu nu mă aşteptam să mă captiveze întratât. Am cumpărat cartea mai degrabă datorită faptului că traducătoarea ei, Ana Veronica Mircea, a lăudat-o, eram convins că traducerea este foarte bine făcută, cu atenţie la detalii, dar mă gândeam totuşi că voi avea de-a face cu un text ce se adresează în principal copiilor. Surpriză! Jocurile foamei, deşi va impresiona cu siguranţă orice copil, va reuşi să ţină atenţia trează şi a oricărui adult. Pe mine în orice caz a reuşit să mă prindă. Îndeajuns cât să fie aproape dimineaţă când m-am îndurat s-o las din mână, iar atunci am făcut-o doar pentru a adormi gândind la cele citite. Aşa că m-am trezit zâmbind pe motiv că m-am visat personaj al cărţii Suzannei Collins deşi acum am auzit pentru întâia oară de această scriitoare. Nu ştiu dacă a mai scris şi altceva, nu ştiu nici dacă scrie demult ori este la prima ei carte (serie) dar mă bucur că am descoperit-o. M-a convins pe deplin cu această carte că merită căutate toate cărţile ei deşi ideea de bază din Jocurile foamei nu este una absolut nouă şi originală. Abordarea şi alegerea personajelor, motivaţiile din spatele decizilor şi logica pe care e clădită lumea propusă o fac însă să devină nu doar o “reîncălzire” a unor mai vechi teme ci o carte extraordinară.
Eroina cărţii este o fetiţă, dacă ţinem cont de numărul anilor ei atunci este copil încă, dacă acordăm atenţie mediului în care a crescut şi greutăţilor pe care a trebuit să le poarte de dragul surorii ei mai mici atunci trebuie s-o considerăm matură. Gândurile, vorbele şi faptele ei ne-o prezintă ca fiind preocupată de activităţi specifice vieţii adulte, este responsabilă şi îşi asumă riscuri calculate pentru satisfacerea unor necesităti elementare. Apoi, odată cu neaşteptata ameninţare abătuta asupra vieţii surorii ei, Katniss alege calea sacrificiului şi ia din nou greutăţile pe umerii proprii. Dar cartea nu se limitează la a vorbi despre puterea sacrificiului, este şi o călătorie iniţiatică prin lumea celor care prin sadism, egoism şi nepăsare au impus celor mulţi un trai la limita de jos a subzistenţei în timp ce ei trăiesc într-o societate decadentă, este şi o extraordinară carte de aventuri despre nişte copii prinşi într-un joc pe viaţă şi pe moarte de dragul unui spectacol şi a unei lecţii inutile. Prin toate situaţiile prezentate şi a gândurilor eroinei cartea poate fi privită şi ca un roman de dragoste precum şi ca o scriere filosofică despre valoare, dreptate, corectitudine, cinste, onoare sau pur şi simplu omenie.
Un singur amănunt din întreaga carte este puţin deranjantă: faptul că finalul este previzibil într-un fel. Victoria eroinei Katniss în Jocul foamei este un amănunt de care citind cartea nu m-am îndoit nici o clipă. Deşi puţin probabil ca cineva să intuiască cu exactitate amănuntele toate privind finalul cărţii totuşi deznodământul este previzibil. Cum de altfel este şi faptul că undeva la finalul seriei Katniss va reuşi să învingă sistemul şi să-şi elibereze poporul de dictatura inumană. Citind cartea vă veţi convinge însă că orice alt final ar fi fost dezamăgitor, aşa că acest deznodământ, deşi previzibil, este unul aşteptat şi sperat de cititor.
Un lucru este cert: vreau să am şi celelalte cărţi din serie pentru a mă bucura de plăcerea unei lecturi calitative şi pentru a afla cum decurge viaţa eroinei odată întoarsă printre cei dragi.
Recomandare: Dacă aveţi copii cumpăraţi din start două exemplare din Jocurile foamei, altfel veţi avea concurenţă serioasă când vine vorba de cine să citească mai întâi cartea.
Gossip Girl
In October 01, 2008 in Junior
Imi aduc si acum aminte cum, acum vreo 6 luni, o buna prietena imi tot povestea despre un serial “la moda” in State. Intr-un final am decis sa ma uit on line la episodul pilot al acelui serial, Gossip Girl. Am devenit dependenta de serial, apoi am descoperit cartile care l-au inspirat. Nu cred ca e nevoie sa spun ca aceasta serie de carti Gossip Girl este o capodopera contemporana, un jurnal new yorkez care ilustreaza cu o maiestrie de inegalat viata pustanilor din inalta societate. Faptul ca personajele principale sunt niste adolescenti care au o viata mai interesanta decat a parintilor lor nu face decat sa aduca un plus de originalitate seriei.
Cartea este savuroasa, te tine cu sufletul la gura si de multe ori te face sa regreti ca nu mai esti licean… mai ales in New York. Nu va lasati indusi in eroare de faptul ca avem de-a face cu niste progenituri de 16 – 17 ani, cartea este citita si de persoane cu varste inaintate. Seria este presarata cu intrigi, petreceri stralucitoare si intorsaturi de situatie care te lasa cu gura cascata.
Prima carte incepe cu intoarcerea Serenei, cea mai populara adolescenta din Up Town New York, care da peste cap vietile linistite ale celor cu care interactioneaza dar mai ales pe cea a lui Blair, cea mai buna prietena a ei. Blair este complexata de Serena care este perfecta in aproape toate privintele, iar tensiunea dintre cele doua “dive” degenereaza in “razboi” atunci cand Blair afla ca Serena s-a culcat cu prietenul ei.
Avand de-a face cu elita Manhattan-ului, toata lumea vrea sa afle ce se intampla cu acesti tineri, asa ca Gossip Girl (cum se intituleaza ea pe propriul blog) ii tine la curent cu toate barfele care circula despre acesti tineri rebeli si uneori neintelesi. Gossip Girl este un personaj original, care sta departe de “lumina reflectoarelor” si despre care nu stie nimeni nimic, dar care adora barfa si scandalul mai mult decat orice, de aici si numele ei (gossip = barfa). Comentariile pe care Gossip Girl (barfitoarea, pe romaneste) le face pe blog sunt amuzante si “destepte”, iar acest lucru face din personaj sarea si piperul cartii. As putea sa scriu zeci de pagini despre “Gossip Girl”, dar va las placerea de a o descoperi singuri si va asigur ca veti astepta, ca si mine, celelalte volume (prin intermediul editurii Nemira au fost publicate 6 carti, dar seria cuprinde 11 titluri).
You know you love me, XOXO.
Catrinel
[ratings]
E. Rose Sabin – Scoala de vrajitorie
In March 12, 2008 in Junior
Se pare ca dupa succesul fulminant pe care l-a avut J. K. Rowling cu al ei “Harry Potter”, am inceput sa fim asaltati de nenumarate carti de tip fantasy create special pentru tineri.
Din pacate, in marea lor majoritate sunt carti slabe si lipsite de originalitate. Cand am primit cadou “Scoala de vrajitorie”, am asezat-o frumos pe un raft al bibliotecii pana ce si-a asteptat randul spre a fi citita. O miscare gresita! De foarte putine ori mi se intampla sa nu ma mai opresc din citit decat la final. E. Rose Sabin stie cum sa tina si cel mai lenes cititor aproape de poveste!
Imagineaza-ti un Harry Potter in varianta feminina, de 16 ani, intr-o lume complet diferita.
Tria Tesserell, protagonista acestui roman, este fiica unui fermier. Inca de mica a descoperit ca este posesoarea unor puteri magice, ceva ce alti copii de varsta ei nu ar putea face. Tria a mostenit puterile magice de la mama sa, insa tatal sau a fortat-o sa si le ascunda fata de ceilalti sateni. Cu toate acestea, Tria este acceptata la Scoala Lesley Simonton pentru cei cu talente magice. Cu eforturi financiare, mama sa reuseste sa il induplece pe tatal Triei si o lasa sa isi descopere si sa isi imbunatateasca puterile miraculoase.
Insa, cand aceasta ajunge la Scoala de vrajitorie, Tria are de-a face cu o dezamagire: cladirea era darapanata, totul pare acoperit cu un strat gros de praf, mancarea de proasta calitate, iar conditiile de-a dreptul spartane. Tria va trebui sa isi imparta camera cu Lina Mueller, o fata imposibila si a carui putere era aceea de a se transforma in pantera.
Intrigarea cititorului se face inca din prima zi de cand soseste Tria, cand aceasta incalca o regula importanta, aceea de a tine timpul in loc, si spre deosebire de Harry Potter care este arareori pedepsit in astfel de situatii, ea trebuie sa gaseasca o modalitate de a recupera timpul, suparand-o astfel foarte tare pe directoarea scolii, Miryam Vedreaux, si pe ingrijitoarea acesteia, Veronica Crowell.
Cand Tria apuca sa se acomodeze, lucrurile incep sa se complice si desi are anumite divergente cu Lina, cele doua trebuie sa se reconcilieze pentru a-si aduna puterile in seara balului. Atunci, un cuplu de baieti: Oryon, un student in anul al doilea, si amicul sau, Kress, incanteaza o vraja a magiei negre si aduc din alte lumi spirite rele, femei frumos mascate, care erau de fapt demoni.
Acestea rapesc doi dintre cei mai buni prieteni pe care Tria reuseste sa si-i faca la Scoala de vrajitorie. Desi directoarea si ingrijitoarea se arata destul de incordate de situatie, acestea o atentioneaza pe Tria ca este singura persoana care reuseste sa-si salveze colegii.
Daca va reusi Tria sa invinga Raul cu ajutorul puterilor proaspat descoperite ramane sa vedeti voi, dar va pot asigura ca nu veti regreta citind o carte amuzanta, dar in aceeasi masura palpitanta si infricosatoare. Ceea ce diferentiaza aceasta carte de “Harry Potter” este ca Tria isi pune de nenumarate ori problema etica de utilizare a vrajilor pe care le foloseste, in comparatie cu personajul lui Rowling care, pentru a duce la bun sfarsit o lupta, incalca de foarte mute ori regulile.
Cartea trebuie citita cu grija, deoarece sunt multe personaje care par a fi prezentate si apoi lasate in suspensie, dar povestitoarea va reveni cu ele in volumele viitoare.
Popa Aura
[ratings]
Carl Hiaasen – Bufnita
In March 12, 2008 in Junior
Ed. Nemira
Colectia NemiraJunior
Dupa finalizarea lecturii, am descoperit ca aceasta carte, prin suspansul sau, poate fi citita la fel de bine atat de catre copii, carora le este dedicata, dar si de adulti.
Surprizele se tin lant, autorul nemaitinand sa ne plictiseasca prin introduceri siropoase, insa descrierile se fac riguros, la obiect si pe parcurs. Nu este de mirare ca a fost apreciata de 12 ori prin premii internationale!
Cartea prezinta doua planuri de naratiune ce se vor intersecta in repetate ori si are loc intr-un oras linistit din statul Florida.
Primul plan, cel al personajului principal, Roy Eberhardt, un baiat proaspat venit in Coconut Cove impreuna cu familia sa. Baiatul este suparat pentru ca tatal sau, de profesie agent federal, era nevoit sa se mute deseori, insa cel mai incomod era faptul ca au parasit tinuturile muntoase si fermecatoare ale statului Montana unde Roy descoperise frumoasa si diversificata natura.
Cu toate acestea, Roy trebuie sa faca fata altor probleme care apar la noua sa scoala, cea de integrare in comunitatea de elevi. In autobuzul scolii, inca din prima zi, are de-a face cu o matahala de baiat, Dana Matherson, care il si porecleste “vitelus” sau “Tex” din cauza locului dinspre care venea, dar reuseste sa isi faca un prieten in autobuz, Garrett, un elev mediocru si foarte popular in scoala Trace Middle. Ca a devenit sacul de box al unei matahale nu ii distrage atentia atat de puternic cat un lucru ciudat din afara autovehiculului: un baiat descult aproape de varsta lui alerga pe strada, fara rucsac sau carti la indemana.
Inca din a doua zi, isi propune sa afle de ce acel baiat alerga bezmetic fara incaltaminte pe strada, insa in zona in care il zarise descopera doar un santier in devenire. Enervat peste culme de Dana, Roy il loveste atat de tare, incat Dana ramane acasa pentru a se recupera, iar eroul nostru are interdictie de a folosi autobuzul scolii timp de doua saptamani. Roy se decide de a-i cere scuze Danei printr-o scrisoare, insa aceasta nu face altceva decat sa alimenteze ura deja creata a namilei.
Cel de-al doilea plan, se petrece pe santierul descoperit de Roy, unde trebuia sa se construiasca un nou restaurant si cel de-al 469-lea din lantul distribuitorilor de clatite “Mama Paula”. Seful santierului, Leroy Branitt, poreclit Curly, se vede in fata unui mister greu de rezolvat: cineva a scos toti tarusii de marcare a santierului.
Asadar, politia este chemata, iar ofiterul Delinko este trimis sa rezolve cazul. Astfel ca Delinko face de straja noaptea urmatoare, insa adoarme la volan si este trezit dimineata de catre seful santierului ce il anunta ca cineva tocmai i-a vopsit masina de patrulare cu vopsea neagra pe geamurile laterale si pe cel din spate. Acest fapt hazliu intra in ochii presei, iar ofiterul este pedespsit sa ramana la munca de birou, doar ca intrigat de caz si dorind sa isi stearga pata ce ii umbrea dosarul sau de a deveni la un moment dat detectiv, acesta incepe sa inspecteze satierul din cand in cand.
Ce se intampla mai apoi: daca Roy reuseste sa ii faca fata Danei cand acesta se intoarce la scoala plin de razbunare; daca Roy isi face alti prieteni; daca Roy descopera misterul ce il inconjoara pe baiatul fara adidasi; daca infractiunea de pe santier este rezolvata pana la urma de catre ofiterul Delinko, cum va fi inaugurat pana la urma restaurantul “Mamei Paula” si ce legatura are toata aceasta poveste cu titlul cartii, “Bufnita” ramane sa vedeti voi, insa ca cititoare a numeroase carti, aceasta as recomanda-o tuturor tinerilor adolescenti, foarte activi, care nu au stare sa citeasca o carte cap-coada, dar si parintilor nostalgici dupa o copilarie plina de nazdravanii aventuroase si pline de suspans.
Aura Popa
[ratings]
