Orasul bantuIT – Stephen King
In February 16, 2010 in Carti, Clasici, Horror, SF
,,Copiii mei, o carte reprezinta adevarul dinlauntrul minciunii, iar adevarul acestei carti este destul de simplu: exista magie.” Aceste cuvinte m-au intampinat cand am patruns in universul magnific Orasului bantuIT. Nu v-ati astepta ca un roman horror sa inceapa asa, nu? Desi Stephen King a fost consacrat stilului horror, atinge teme si concepte existentiale mult peste mediocritatea celorlalte romane din acelasi gen. De fapt, am inceput sa realizez ca sub aceasta masca a groazei, Stephen King isi construieste romanele scotand la iveala, intr-adevar, cele mai teribile si murdare manifestari umane, dar insufland sentimentul pur al sperantei.
Prietenia. Inca din cele mai vechi timpuri se vorbeste despre ea, dar am fost socata sa descopar cat de profunda poate fi. Tu poti afirma ca ai un prieten pentru care ti-ai da viata intr-o clipire? Se pare ca prietenii acestei carti pot. Si in urma unui simplu telefon, isi pot lasa balta vietile obisnuite si sa mearga in orasul natal, Derry, Maine, sa-si indeplineasca promisiunea facuta cu 27 de ani in urma. Fara nicio ezitare. Doar se urca in avion si pleaca. Bineinteles ca exista si exceptia care intareste regula, dar aici intervin mai multe motive bine intemeiate.
Ideea raului, atat de frecventa in romanele lui Stephen King, este aici inabusita in Derry, printr-un ciclu de omoruri care are loc o data la 27 ani. Terifiant este faptul ca Raul ia forma lucrului de care ii este frica fiecarui personaj, dezvaluind astfel cele mai ascunse si nebanuite temeri. Momentele de groaza sunt ingenios realizate, iar tensiunea va ajunge pe alocuri de nesuportat. Read the rest of this entry »
Shining – Stephen King
In November 11, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
Cu Shining
de Stephen King m-am intalnit prima oara in 1994, cand, de pe o taraba, mi-a facut cu ochiul o coperta din care imi zambea cu sprancenele arcuite mefistofelic Jack Nicholson.Stiam ca e ceva horror, dar nu eram foarte interesat de gen, fata de care aveam niste prejudecati pe care banuiesc ca multi din cei care nu s-au delectat cu proza Regelui le au si acum. Am cumparat totusi cartea, pentru ca pretul era foarte atractiv. Mic. Pe vremea aia, din cauza inflatiei, puteai sa pescuiesti din cand in cand carti cu pretul neactualizat.Am avut surpriza sa descoper ca horror nu inseamna neaparat sange imprastiat pe pereti, stafii, sau vampiri. Gasesti din plin si lucrurile astea in opera lui Stephen King, dar desi pare un paradox, ele sunt doar pretexte care stau in spatele literaturii de calitate. Pe scurt, este vorba despre un profesor cu aspiratii de scriitor, care a avut ceva probleme cu alcoolul si care incearca sa-si refaca viata. Impreuna cu sotia si cu baietelul lor va locui o iarna intreaga intr-un hotel din munti lucrand ca ingrijitor in perioada de extrasezon.La inceput, atat timp cat hotelul inca nu este izloat din cauza ninsorilor, avem o poveste normala, in stilul care mai apoi mi-a devenit atat de drag la King. Naratiunea curge usor, personajele au probleme banale, povestea este spusa deseori prin ochii copilului. Apar numeroase flash back-uri care trimit la trecutul uneori traumatizant al personajelor.
Treptat, in lumea asta normala, apar elemente de fantastic. Baietelul are puteri extrasenzoriale, straluceste. Aflam mai multe despre aceasta abilitate de la un personaj, care ulterior va avea o importanta destul de mare in economia romanului.
Christine – Stephen King
In November 09, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
“La naiba! Altceva nu ai gasit?”, mi-a spus prietena mea cand a vazut ca am luat de pe raftul librarii mele favorite cartea Christine. “Iar Stephen King? Inca nu te-ai saturat?”, a completat prietena mea, care de la o vreme a inceput sa se obisnuiasca sa vada ca renunt la niste titluri de carti mai pompoase pentru o carte semnata de Stephen King.
Da, si spun asta cu mandrie, sunt total dependenta de acest autor si de tot ceea ce este scris de el.
Poate ca o sa ti se para ciudat la inceput, dar Christine nu este o femeie, nu este nici macar o fiinta. Christine este o masina, mai exact este un Playmouth din 1957 care are darul de a-ti face pielea de gaina.
Romanul este structurat in trei parti. Prima parte este povestita de Dennis, prietenul cel mai bun al lui Arnie. Acesta povesteste despre ciudateniile relatiei care s-a nascut intre masina si Arnie. Pana la intalnirea cu masinaria, Arnie era un baiat cuprins de complexele adolescentei si se transformase in batjocura baietilor cool din liceul sau.
Pe parcursul romanului, Dennis este substituit incetul cu incetul de catre Christine, in timp ce Arnie deja isi petrece impreuna cu aceasta cea mai mare parte a timpului. De exemplu, o repara intr-un timp record in momentul in care nimeni nu-i dadea nicio sansa de reusita. De altfel, masina este considerata o rabla ce trebuie aruncata la cimitirul de masini. Insa, Christine pare ca are viata ei proprie, iar Arnie ii descopera una cate una aproape toate tainele. Read the rest of this entry »
Serge Brussolo – Haita
In October 20, 2009 in Carti, Horror
“Haita” de Serge Brussolo aduce in discutie transformarea unei persoane aparent inofensive, demne de incredere, intr-o fiara manata de dorinta de a perpetua odiosul blestem al defunctului sau tata. Astfel, George Mareuil-Mondesco, prizonierul unui ritual sangeros, este cel care continua ceea ce tatal sau incepuse cu mult timp in urma.
Peisajul in care se petrece toata actiunea este o casa-fortareata, conceputa ca un seif imens in mijlocul unui oras agitat, care nu avea nici cea mai vaga idee despre ce atrocitati aveau loc in interiorul imobilului. Toate lucrurile din interiorul cladirii aveau proportii gigantice in asa fel incat Werner Mareuil-Mondesco, tatal lui George, un om cu o statura impresionanta, sa se simta in largul sau. Drept urmare, chiar daca George avea 1.80 m inaltine, el nu ajungea la clanta usii. Aceste aspecte hiperbolice vin sa accentueze fantezia debordanta a autorului, capabila sa plasmuiasca lucruri inimaginabile.
Simbol al cruzimii, dand dovada de o excentricitate iesita din comun, Werner Mondesco stapanea insa pe deplin arta taxidermiei pe care o ducea pe culmi nemaintalnite, prezentand animalele impaiate in pozitii obscene, dizgratioase sau chiar simuland imperecherea unei caprioare cu o gorilla. Aceste lucruri abominabile sunt cele care reprezinta declicul blestemului ce va urma.
Macelul la care asista animalele impaiate (Werner si amanta sa, Olga, fiind devorati de doi caini) le deschide acestora apetitul pentru sacrificii umane. Astfel, George, martor si el la cruda scena a mortii tatalui sau, este cel care trebuie sa le furnizeze animalelor doza de sange. Impreuna cu Sarah, ajutoarea sa, “Jupuitorul”, dupa cum il numise presa pe cel al carui chip ramanea inca un mister, taia pielea femeilor, le smulgea parul acolo unde acesta crestea, sectionandu-le insa si organele interne, din cauza fortei prea mari cu care manuia cutitul.
Stephen King – Cimitirul animalelor
In August 10, 2009 in Horror
Reticenta cititorilor’’seriosi”in fata cartilor lui Stephen King contine o apreciabila doza de snobism, daca nu chiar de ipocrizie. A stramba pur si simplu din nas la lectura unor romane ca’‘Misery”, ”Jocul lui Gerald” sau ”Cimitirul animalelor” (fara a mai vorbi de ”Apocalipsa” sau ”Orasul bantuit”, toate de Stephen King) este sinonim cu a repudia, aprioric (si, deci, nejustificat), o formula epica profund originala, percutanta si seducatoare. Stephen King patrunde intr-o lume intunecata, a actelor tenebroase si a resorturilor psihologice obscure, o lume care este, adesea, o protuberanta maligna a realitatii. Stilul horror al lui King, pe care il practica cu consecventa (si cu succes) nu denota neaparat o predilectie (cu atat mai putin o fixatie) pentru morbid, cat dorinta autorului de a descifra faliile lumii exterioare si,deopotriva, ale sufletului omenesc,cu imponderabilele sale ascunse si nebanuite. Doza de imprevizibil, care se insinueaza in gama actiunilor umane, este o replica tacita la ideea linearitatii psihologice,agreata si cultivata cu asiduitate de autorii romanelor ”clasice”.
Romanul ”Cimitirul animalelor” este o fascinanta radiografie a unei metarealitati impregnate de morbid, este in acelasi timp proiectia halucinanta a lumii de dincolo, prezenta si acaparatoare,in gandurile si dorintele noastre cotidiene. Dar este aceasta lume de dincolo o pura fictiune a mintii noastre,exasperata de invazia insidioasa a realului? Sau este realitatea cea mai reala, dimensiunea autentica in care ne regasim amintirile si nostalgiile, estompate de repetatele esecuri existentiale?
In romanul lui Stephen King se petrece un melanj aproape imperceptibil intre cele doua lumi, o glisare a realului in supranatural, cu consecinte terifiante pentru destinul tragic al personajelor.
S-a vorbit despre ”Cimitirul animalelor” ca despre cartea cea mai neagra a lui Stephen King, care duce disperarea si teroarea la limite insuportabile. Personajul principal traieste drama pierderii fiului cu intensitati paroxistice, incercand sa compenseze incomensurabila absenta prin repetate tatonari si incursiuni in lumea cealalta. Predilectia declarata a autorului pentru morbid si supranatural nu poate eclipsa, totusi, liantul afectiv care asigura personajelor o dimensiune si o luminozitate morala profund umane. Este vorba de dragostea parintilor pentru copii si a copiilor pentru parinti, prezenta ca un laitmotiv in cvasitotalitatea romanelor lui Stephen King (a se vedea, in acest sens, si romanul ”Shining”).
Din punct de vedere stilistic, este detectabila si in acest roman utilizarea unei partituri narative ample si diversificate, alternand fraza baroca, arborescenta, cu notatii nude despre tribulatiile psihologice ale personajului principal. Stephen King este posesorul unei arte narative complexe, stapanind la perfectie atat registrul maximei conciziuni,cat si gama infinita a nuantarilor subtile.Romanul ”Cimitirul animalelor” are o fluenta epica remarcabila, care, adaugata la subiectul palpitant, cu insertii intr-o realitate tenebroasa de maxima reverberatie, face din aceasta carte o lectura incitanta si profitabila.
Geo Galetaru
[ratings]
Serge Brussolo – Haita
In August 04, 2009 in Horror
Oamenii uita de cele mai multe ori ca nu sunt atat de diferiti de celelalte mamifere, si ca, pana nu demult, traiau in competitie cu acestea.
Serge Brussolo, prin romanul „Haita” ne obliga sa ne privim cu atentie pielea, inca acoperita de aceleasi fire de par care in cazul animalelor compun o blana deasa si sa ne constientizam creierul reptilian, depozitul tuturor temerilor ancestrale, ale omului, in acelasi timp prada si pradator.
Animalitatea este un punct central in toate cartile lui Brussolo, dar in „Haita”, aceasta este explorata pana in cele mai mici amanunte, de la incercarea de a te ascunde de ceea ce nu poti vedea, dar care te poate urmari din ascunzatori improbabile, pana la a privi cu oroare cele cateva picaturi de transpiratie, care iti pot trada prezenta datorita mirosului aproape imperceptibil, dar care pentru fiare este precum cea mai zgomotoasa chemare.
Brussolo surprinde animalitatea din om, singura fiara reala, capabila de cruzime gratuita. In „Haita”, animalele devin o entitate razbunatoare, care isi cere tributul de sange pentru ororile la care au fost supuse de catre un personaj care, desi mort demult, este omniprezent in casa si in viata fiului care plateste pentru pacatele tatalui. Acesta, ramas in viata, este instrumentul prin care spiritul chinuit al salbaticiunilor isi pune in aplicare razbunarea.
Femeia care il ajuta, asistenta in a carui grija se afla, devine o fiinta supraumana, ea isi intelege perfect natura, si isi indeparteaza in intregime pilozitatea, pentru a iesi din cercul razbunarii acestor fiare care dupa ce au fost ucise, au fost impaiate in ipostaze ce satisfaceau perversiunea vanatorului, tatal care si-a crescut fiul in acelasi ambient grotesc, si care si-a gasit un sfarsit pe masura atiunilor intreprinse in viata.
Secretele unei case care a vazut atrocitati de neinchipuit, crimele unui barbat ajuns in pragul nebuniei, disperarea femeii care ea insasi ii inlesneste aceste crime si spiritul chinuit al animalelor care se materializeaza in ceva ce nici perversitatea tatalui vanator nu ar fi prevazut, fac din „Haita” lui Brussolo un roman care dezvaluie realitatea prin inducerea unui cosmar teribil.
Andra Stoicoci
[ratings]
Stephen King – Orasul bantuIT
In June 24, 2009 in Horror
Roman clasic al lui Stephen King, IT, “Chestia” cum s-ar traduce ad-literam, ramane in sectiunea “Memorabil” a rafturilor mintii oricarui cititor care inainte de a ajunge impreuna cu noi, chiar aici in aceasta clipa, a trecut printr-o copilarie, fie ea una consumata demult, sau si mai bine, una care inca nu l-a parasit de tot. Caci, de fapt, asta inseamna Orasul bantuIT, locul acela in care ai fost cand erai mic, unde tu si colegii tai erati haituiti de batausii scolii pe care incercati mereu sa-i evitati, locul in care te-ai intalnit cu proprii tai monstri, in care la un moment dat i-ai si infruntat impreuna cu ajutoarele care ti s-au ivit in cale, acestea fiind prietenii care se aflau in aceeasi situatie cu tine.
Chestia care sta la panda se foloseste de metode aparent infantile pentru a-si atrage victimele in capcana, are capacitatea de a-si schimba forma, preferata ei fiind un clovn botezat de el insusi cu numele Pennywise, desi nimeni nu este in stare sa-i vada forma in adevarata sa natura. In ciuda nerabdarii, asteapta sa-si ia tributul de sange pentru ca nu poate dormi atunci cand ii este foame. Isi face aparitia atunci cand te astepti cel mai putin, si are o carte de vizita sangeroasa. Insa cu ajutorul prieteniei, al curajului si tuturor virtutilor de care poate da dovada un copil, monstrul poate fi alungat. O nimica toata, este? Cu siguranta niste vremuri de aur. Dar asta este numai inceputul…
Ce poate fi mai infricosator decat atunci cand trebuie sa deschizi o portita spre trecut pe care o credeai de mult inchisa? Tocmai asta se intampla cu eroii acestei carti, sunt chemati inapoi in Derry, orasul natal, unde Monstrul s-a trezit din nou mai infomentat ca niciodata si insetat de razbunare. Datorita unei promisiuni facute in urma cu peste 25 de ani, atunci cand oroarea fusese infranta doar temporar, copiii de odinioara, acum oameni maturi, sunt nevoiti sa se intoarca in orasul in care a inceput totul, in ciuda fricii, a lipsei unui plan, si sa elimine o data pentru totdeauna pericolul ce a existat de sute de mii de ani pe pamantul din Derry.
Cu o intriga deosebita si o tehnica narativa excelenta, Stephen King face ca fiecare personaj din poveste sa atraga interesul si admiratia, in evolutia lui pe tot parcursul romanului. Spre exemplu Pennywise, genul sau asexuat, si in primul rand personalitatea sa care nu se compara cu niciun alt “raufacator”; el isi alege diferite comportamente de ticalos asociate cu cea mai mare teama a urmatoarelor victime si, pe intelesul oricui, baga groaza in ei inainte de a-i ataca. Ca sa nu mai vorbim despre personajele principale, care se regasesc in fiecare dintre noi, copilaria acestora si lucrurile de care au parte amintesc cititorului dificultati si bucurii pe care le-a intampinat si el in aceasta perioada.
Fiecare din pustii care formeaza Clubul Pagubosilor, titlu acordat datorita problemelor de familie si cu tovarasii de cartier “binevoitori” din gasca lui Henry Bowers, care sunt gata oricand sa le arda o mama de bataie umilitoare. Cei sapte pusti, sase baieti si o fata – William Denbrough (Bill Barosanul), Ben Hanscom (Claita), Beverly Marsh, Richie Tozier, Eddie Kaspbrak, Mike Hanlon, Stanley Uris – sunt protagonistii care au toata simpatia publicului, care se gasesc in fata unui rau pe care nu-l pot intelege complet, dar pe care stiu ca trebuie sa-l infranga. Au trecut o data prin iad si l-au gonit, dar numai pentru un timp. Maturizarea le-a adus experienta, dar si uitare. Vor mai fi in stare sa-si aminteasca cum il vor distruge pe Monstru, in lipsa “magiei” tineretii? Vor reusi sa-l alunge definitiv? Si cu ce pret?
[ratings]
Radu Mihai
Stephen King – Shining
In February 09, 2009 in Horror, Suspans
Dupa romane precum Orasul bantuIT sau Salem’s Lot, o alta capodopera de Stephen King pe care am citit-o este Shining, un roman horror care in mod sigur nu trebuie ratat de fanii autorului si ai genului. In primul rand, imaginatia si inspiratia lui King fac si din acest roman unul care nu dezamageste cititorul. Cartea reia tema supranaturalului, prezenta si in alte carti ale maestrului genului, ce-i drept subiectul fiind diferit si mai bine dezvoltat in comparatie cu romanul Carrie, cel putin.
Romanul Shining descrie drama unei familii obisnuite, normale la prima vedere, macar pana aflam de problemele existente la membrii ei – Jack, Wendy si Danny Torrance. Jack, tatal lui Danny si sotul lui Wendy, are un trecut nu tocmai fericit, faptul ca a devenit alcoolic avand legatura cu amintirea copilariei, tatal sau fiind betiv. Dupa ce Jack sufera de pe urma pierderii slujbei de profesor – urmare a unui incident survenit din cauza efectelor devastatoare asupra mintii ale consumului excesiv de alcool – el decide si chiar reuseste, in buna masura, sa stea departe de tentatia alcoolului. Pentru a reuni familia, Jack va accepta sansa oferita de a se angaja ca ingrijitor pe durata iernii la hotelul “Overlook”, din Colorado. In acest loc izolat de restul lumii se va petrece drama familiei Torrance. Danny, un “shiner”, adica un om cu puteri vizionare, va primi niste semne nelinistitoare in “visele” sale, dar nu se va opune mutarii familiei sale la acel hotel, deoarece decide ca este o cale buna de reapropiere intre el si parintii sai. In hotelul “Overlook”, ca intr-un castel vrajit de o magie sumbra, fortele intunecate ce au pus stapanire pe sufletele chinuite ale celor decedati in moduri mai mult sau mai putin groaznice vor reusi sa influenteze negativ traiul familiei Torrance. Spiritele hotelului profita de vechile slabiciuni ale lui Jack Torrance, indemnandu-l la fapte cumplite, scopul final fiind capturarea sufletului lui Danny, care ar reprezenta o achizitie insemnata pentru “Overlook”.
Desfasurarea actiunii are ritmul potrivit, Jack devenind treptat omul aflat intr-o stare de nebunie si alienare mintala accentuata. Prin stilul propriu, King construieste un fir epic foarte captivant, o poveste in care descrierea dramelor suferite de familia Torrance si a emotiilor intense ale membrilor acesteia, alaturi de elementele de fictiune – puterile supranaturale ale lui Danny sau ale sufletelor captive in hotelul “Overlook”, chiar ale hotelului, asemanator cu un organism viu – joaca un rol important in atragerea atentiei cititorului si in afundarea acestuia intre paginile unui roman excelent. Nu lipseste din roman nici factura psihologica, S. King tratand destul de atent si echilibrat motivatiile, aspiratiile si emotiile personajelor esentiale in poveste. De altfel, nu degeaba Shining a gasit apreciere in randul colegilor de breasla ai lui Stephen King, un scriitor important precum Peter Straub spunand despre carte ca este una dintre cele mai bune care au avut ca subiect supranaturalul.
Cred ca nu este doar opinia mea ca Shining a fost unul dintre cele mai bine ecranizate romane ale lui King, desi, poate, ce-i drept, ecranizarile respective nu se ridica la nivelul romanului. Sunt de parere insa ca Jack Nicholson a prestat unul din rolurile sale magistrale in ecranizarea din 1980 a cartii. In concluzie, e posibil sa nu fi adus chiar o suficienta descriere sau lauda acestei carti a lui S. King, dar sunt convins ca au promovat-o si laudat-o altii mai mult inaintea mea. De aceea tot ce pot spune este ca atat amatorii genului si ai autorului, cat si alti cititori ar trebui sa nu rateze una din capodoperele literaturii mondiale, si anume stralucitul roman Shining.
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF
Alexandru Trandafir
[ratings]
Cimitirul animalelor sau Mormantul linistii noastre
In September 12, 2008 in Horror
Luam un nebun, ii dam posibilitatea de a scrie si garantat va reusi sa ne scoata din normalitatea noastra. Asta-i King, nebunul. Unul care are o fantezie iesita din orice tipar. Toate cartile lui mi se par prea scurte, desi unele au peste o mie de pagini.
Ma fascineaza talentul sau unic de a exploata micile fisuri din tesatura realitatii. Pornim mereu cu viata unui om oarecare, intamplari oarecare, locuri oarecare. Pana si gandurile eroilor sunt oarecare, banale, obisnuite, nimic spectaculos. Apoi incep lucrurile sa alunece spre nebunie. Fara sa ne dam seama cand, ne trezim in plin cosmar, toate care ne inconjoara pot fi obiecte simple sau unelte ale unei fiinte malefice, ale unei fiinte supranaturale ce calca in picioare legile fizice cu aceeasi usurinta cu care ne distruge King linistea si convingerea ca lucrurile prin lume sunt cum noi le-am cunoscut.
Din echilibru se pastreaza exact atat cat sa confere veridicitate celor povestite, iar protagonistii, in ciuda faptului ca deseori sunt fiinte dintr-o alta lume, pastreaza exact atata logica cat sa nu le putem nega existenta. Nu sunt asemeni monstrilor plini de sange ce isi urla furia intr-un mod caraghios, asa cum vedem in filmele horror de mana a treia, nici gand. Nici actiunea nu este una care sa-mi provoace zambete involuntare, asa cum mi se intampla atunci cand urmaresc un film ca acelea mai sus pomenite. Nu pot sa nu observ ca eroii special se despart si se expun pentru a putea fi victime. La King toate decurg natural, firesc, supranaturalul se ataseaza la fel de firesc, de natural ca umbra de corpuri.
In Cimitirul animalelor, Stephen King creeaza un adevarat mit. O lume atat de fireasca, de normala, incat oricare dintre noi si-ar putea gasi locul cu usurinta, caci personajele sunt asemeni celor cu care dam nas in nas pe strada, nimic spectaculos, doar un mic amanunt. O carare ce duce spre nicaieri, undeva la marginea unei proprietati oarecare si un stravechi obicei ramas de la locuitorii de candva ai regiunii. Oameni care uneori respecta stravechiul ritual si nu-si ingroapa animalele de companie intr-un colt oarecare al gradinii, ci in Cimitirul animalelor. Potrivit mitului, o forta supranaturala le reda viata si acestia se intorc uneori, sunt vii, fizic identici pana la cel mai mic amanunt cu animalul ingropat.
Exista insa un pret, mult prea mare cat sa merite: sufletul. Animalele intoarse devin malefice, pe cat de atasate au fost inainte de stapanul lor, care la randul sau le-a iubit indeajuns, cat sub impulsul unei sperante vagi si a unei credinte localizate mai degraba in subcontient, sa le ingroape acolo, pe atat devin de rele. Orice urma de atasament dispare si tot ce vor este sa faca rau, sa ucida. Poveste ciudata, cine ar crede asa ceva? Cati dintre noi, daca ne-am muta intr-o alta localitate am da crezare unei astfel de povesti?
Nu crede nici eroul cartii lui Stephen King. Atunci insa cand isi pierde copilul intr-un accident, durerea il impinge sa imbratiseze ultima speranta ramasa. Ce se intampla? Vreti sa aflati cine plateste pretul, cum si cat va fi acesta de mare? Cititi cartea Cimitirul animalelor si veti afla. Ce va pot eu spune cu siguranta este ca veti avea de-a face cu o carte care nu va va plictisi nici o clipa, cu una pe care nu o veti uita niciodata, una care o sa va bantuie multa vreme noptile, una de care va veti aduce aminte mereu in intuneric sau in preajma cimitirelor.
Lectura placuta!
Balin Feri
[ratings]
Stephen King, Orasul bantuIT
In August 28, 2008 in Horror
Despre Orasul bantuit se poate spune ca reprezinta o alta capodopera a lui Stephen King. Dupa lecturarea acestui roman vei fi de acord, macar partial, daca nu total, cu spusele autorului in legatura cu ceea e reprezinta Orasul bantuit: “suma a tot ce am facut si am invatat in viata mea.”
Intriga romanului se construieste in jurul mortii si disparitiei misterioase a mai multor cetateni, copii, ai orasului Derry, din Maine. Evenimentele terifiante au loc aproximativ la fiecare sfert de secol, evolutia ciclica a tragediilor din acest oras sugerand prezenta unei forte intunecate, malefice, in si sub Derry.
Personajele principale ale romanului sunt Bill (William) Denbrough-balbaitul, Ben Hanscom-grasul, Eddie Kaspbrak-astmaticul, Richie Tozier-ochelaristul, Stan Uris-evreul, Mike Hanlon-negrul si Beverly Marsh. Acestia se vor uni impotriva terorii si suferintei provocate de scolari mai mari, precum Henry Bowers, Belch Huggins si Victor Criss, formand un club, Clubul Pagubosilor, al carui conducator va fi Bill.
La inceputul unui nou ciclu de crime si disparitii, prima victima va fi fratele mai mic al lui Bill, George Denbrough. Alaturi de ceilalti membri ai Clubului Pagubosilor, Bill, dorind sa-si razbune fratele mort, va lupta pentru a opri si elimina raul ce isi are salasul in Derry, mai exact sub oras, in canalizarea acestuia.
Adversarul eroilor romanului este Monstrul, care se intruchipeaza sub forma unui clovn-Pennywise/Bob Gray, monstru ale carei forme variate – mumie, vampir, varcolac, lepros, paianjen etc. – si a carui respiratie otravita sunt terifiante. Arma cea mai importanta a Binelui, reprezentat de Clubul Pagubosilor, in lupta cu Monstrul, se va dovedi a fi, de fapt, prietenia, cu ajutorul careia personajele principale vor putea trece peste toate obstacolele intalnite, in incercarea de a elimina magia neagra si vraja care a cuprins orasul, provocand suferinta locuitorilor, in special copiilor.
Astfel, va fi inevitabila o infruntare (finala) intre cele doua forte opuse.
Cu talentul si imaginatia debordanta de care dispune, Stephen King descrie cu minutiozitate toate elementele necesare construirii unui fir narativ ce poate capta atentia si aduce lamuriri cititorului. Aceasta carte te lasa cu respiratia taiata, te impinge sa o citesti pana la final (in ciuda dimensiunilor) pentru a descoperi cum se termina lupta dintre cele doua forte.
Oricum, asemenea multor carti scrise de Stephen King, nici finalul acesteia nu cred ca va dezamagi asteptarile cititorului.
Subiectul romanului poate fi considerat unul supranatural (sau chiar supranaturalul). Orasul bantuit este intr-adevar o carte care trebuie citita intr-o incapere bine luminata si poate fi creditata de fanii lui King. cu succinta apreciere “must read”.
Alexandru-Raul Trandafir
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
