Totul incepe cand capitanul englez Will Laurence, comandant pe nava Reliant, captureaza o fregata franceza cu o incarcatura ce mai tarziu se va dovedi de-a dreptul inestimabila: un ou de dragon. Cu toate acestea, respectivul ou inseamna si o multime de probleme, dat fiind faptul ca in curand se descopera ca e pe cale sa ecolzeze. Si de aici incepe aventura lui Will Laurence si a dragonului sau, Temeraire (un nume cu totul neobisnuit pentru un dragon, dupa cum aflam in continuare), de care il va lega o puternica prietenie. Dar trecerea de la viata de marinar, la cea de aviator este cum nu se poate mai dificila. Iar faptul ca Temeraire se dovedeste a fi atat de pretios aviatiei engleze, destul de slaba in comparatie cu armatele aeriene din subordinea imparatului francez Napoleon I, face totul si mai dificil pentru Will. Astfel, el este nevoit sa se indeparteze de cea pe care pana nu de mult o considera viitoarea lui sotie, de tatal sau, cu care nici pana atunci nu se intelesese foarte bine si de vechii lui camarazi si sa inceapa o viata noua, care se pare ca va trebui sacrificata aproape in totalitate ingrijirii lui Temeraire.

Dar tanarul aviator descopera in curand ca viitorul lui nu este nici pe departe atat de intunecat cum pare la prima vedere.

Viata alaturi de un dragon este incarcata cu o multime de surprize si cu multa aventura! Astfel ne este prezentata o fata a razboaielor napoleoniene, dominata de figura legendara a uriaselor bestii zburatoare. Naomi Novik nu numai ca prezinta o viziune inedita asupra acestor fiinte mitologice, dar si aduce o gramada de noi lucruri care nu pot reprezenta decat bucurie pentru iubitorii de fantasy. Printre acestea se numara clasificarea extrem de amanuntita a dragonilor, informatii privind aptitudinile fiecarei rase, durata vietii, chiar si descrierea detaliata a antrenamentelor la care sunt supusi dragonii participanti la razboi, antrenamente care pentru Will si Temeraire nu sunt decat alte peripetii.

Ca o concluzie, va spun ca am intalnit in Dragonul Maiestatii Sale acelasi farmec care anima si seria Eragon, a lui Christopher Paolini, dar intr-o maniera cu totul diferita. Cartea lui Naomi Novik nu ar trebui in niciun caz sa lipseasca de pe rafturile oricarui iubitor de literatura fantasy!

Razvan

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Cam asa stau lucrurile la o prima vedere. Dar daca tot ai deschis cartea, incepi sa o frunzaresti si dupa doar cateva pagini descoperi ca situatia este cu totul alta. Naomi Novik reuseste sa creeze in Dragonul Majestatii Sale, primul volum din seria Temeraire (da, avem si aici de-a face cu o serie, dar asta e o alta poveste), un univers aparte, diferit de lumile fantastice atat de familiare in literatura fantasy a ultimilor ani.

Atmosfera de la inceput aminteste de “Capitanul Blood” (Rafael Sabatini), “Insula comorilor” (Robert Louis Stevenson), “Capitan la cincisprezece ani” (Jules Verne) si “Georges” (Alexandre Dumas). Avem parte de lupte navale incrancenate, pentru ca suntem pe mare, la bordul corabiei Reliant, condusa de capitanul englez William Laurence. Ne aflam in plin razboi intre Anglia si Franta, in timpul campaniei de expansiune a Imperiului Napoleonian.

Este vorba de o istorie alternativa, in care toate armatele implicate dispun de dragoni asupra carora cade greul luptei. Ei, uite cum se schimba situatia, deja avem ceva nou. Aceste creaturi exotice inaripate, pe post de nave zburatoare echipate cu propriile arme de atac, constituie un subiect de roman suficient de interesant, fara sa mai fie nevoie de alte artificii pentru a-l face mai incitant. Daca absenta oricarui element de magie poate fi considerata un minus de catre amatorii de fantastic, aceasta devine un plus pentru pasionatii de istorie.

Un astfel de ou de dragon este capturat de capitanul Laurence odata cu o fregata franceza, iar lucrurile se complica si mai mult cand acesta eclozeaza, iar puiul de dragon il alege pe Laurence drept ingrijitor. Dintr-o data intreaga viata a capitanului este data peste cap, acesta fiind nevoit sa renunte la o cariera promitatoare in Marina Regala britanica si sa se alature Fortelor de Aviatie. Viata de aviator nu este deloc usoara si de aceea putina lume intelege decizia familiilor de a-si trimite copiii de mici sa se pregateasca pentru o asemenea meserie, dar un dragon este mult prea pretios pentru a fi ignorat si, din pacate, Anglia are nevoie de cati mai mult pentru a face fata ofensivei franceze si a opri invazia. Fiind un om de onoare, Laurence nu poate refuza sa isi aduca aportul la efortul de razboi.

Ajungem astfel la locul de antrenament al dragonilor, unde luam parte la exercitiile la care sunt supusi acestia in vederea pregatirii pentru lupta si descoperim viata cazona vazuta din perspectiva lui Laurence. Abundenta de detalii poate fi plictisitoare pentru cei mai putin interesati de tacticile militare, dar scenele de actiune sunt deosebit de antrenante si pastreaza atentia cititorului treaza cu usurinta.

Mai interesante sunt insa discutiile dintre Laurence si dragon, numit Temeraire, pentru ca puiul de dragon dispune de o curiozitate innascuta si, pe langa faptul ca se exprima cursiv nu numai in limba engleza, doreste sa i se citeasca in fiecare seara, atat povesti cat si lucrari stiintifice care la un moment dat ajung sa il depaseasca pana si pe Laurence in complexitate.

Naivitatea de copil a lui Temeraire si afectiunea sincera fata de propriul aviator raman neschimbate pe parcursul procesului de maturizare, cand se straduieste sa inteleaga oamenii si concepte care pentru el nu au niciun sens. Din punctul acesta de vedere Laurence poate fi considerat un personaj prea apropiat de perfectiune si din aceasta cauza usor lipsit de credibilitate, dar cu putina indulgenta i se iarta micile defecte pentru ca prin definitie el este un om bun.

Desigur, luptele aeriene nu lipsesc, cu toate riscurile implicate de acestea si desi sfarsitul este oarecum previzibil, mai intalnim si cate o surpriza ici si colo care sa ne tina multumiti. Vestea buna este ca aventurile celor doi nu se termina aici, exista mai multe indicii de-a lungul firului narativ care sa ne dea o idee despre locurile in care ar putea ajunge Laurence si dragonul sau in urmatoarele volume are seriei Temeraire.

Ioana Visan

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Personajele principale, Eilan si Gaius, au de ales intre iubire si onoare, iar intreaga actiune se centreaza in jurul acestei decizii. Influentati si de forte exterioare, ei nu isi tradeaza niciunul neamul – britanic, respectiv roman – . Dar nici dragostea dintre ei nu se lasa mai prejos , creand suferinta si nenumarate intorsaturi de situatie.

Neavand permisiunea de a se marita cu Gaius, Eilan nu vrea sa auda de niciun alt barbat si hotaraste sa mearga la Sanctuar, ca preoteasa novice. Dupa trei ani petrecuti acolo, ea si Dieda, verisoara ei, au decis sa se lege de Zeita prin juraminte. Astfel, trebuia sa renunte la orice posibilitate de a fi cu vreun barbat, dar lucrurile nu sunt chiar atat de simple si fata nu poate rezista si incalca regulile, ceea ce aproape ii aduce moartea. Totusi, “Zeita” a avut rabdare cu ea si a ocrotit-o pana cand si-a incheiat misiunea.

Mi s-a parut ciudata atitudinea oscilanta a unor personaje. De exemplu, la inceput, Cynric si Dieda erau pe punctul de a se casatori pana cand, dintr-o  “greseala” Dieda ajunga la Sanctuar si Cynric decide sa plece la lupta. De atunci, el a devenit tot mai rece, pana in momentul cand afirma ca fata nu il mai iubeste. Dar destinul ii desparte in mod tragic inainte ca relatia lor sa mai sufere schimbari. Un alt exemplu este si atitudinea Diedei fata de verisoara ei: inainte de a merge la Sanctuar, Eilan era mai mult decat o sora pentru ea, apoi totul se schimba si Dieda vrea sa o vada moarta pe Eilan.

Sfarsitul a fost foarte surprinzator. Mi-a placut faptul ca, intr-un fel, Eilan si Gaius au ramas impreuna.

Dar nu pot sa termin recenzia fara sa spun cat de mult mi-a placut romanul lui Marion Zimmer Bradley si ca, la fel cum i l-am recomandat – si imprumutat deja – celei mai bune prietene, il recomand oricarui iubitor al lecturii sau oricui cauta o portita de scapare din activitatile de zi cu zi .

Carstian Alexandra

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Iuresul Sabiilor

Iuresul Sabiilor se citeste capitol dupa capitol de parca ai fi urmarit de un vierme de nisip pe deserturile de pe Arrakis. Speri caGeorge R.R. Martin sa iti mai povesteasca ceva legat de lumea de dincolo de zid, sa-ti descrie vreo creatura inspaimantatoare sau una care sa te surprinda, dar ai cam mult de asteptat deoarece Jon si Bran sunt cam departe si parca si autorului ii este greu sa-i gaseasca. E mult mai usoara intriga de la sud atat de scris, cat si de imaginat si, de asemenea, este mai previzibila. Fanii spun ca e Fantasy asa cum nu a mai fost scris. Poate. Nu stiu ce sa spun exact. Sper si cred ca elementele de fantasy autentic vor veni cu urmatoarele volume, desi imi este frica de “betia creativa” a autorului si vom avea mult de asteptat The Winds of Winter (a sasea carte a seriei).

Ceea ce am scris mai sus, desi pare foarte mult, este un mic iures personal despre o lume care chiar imi place. Poate nu la fel de mult ca altele, create de alti autori, dar care merita cunoscuta de fiecare dintre noi.

Cartea incepe, in stilul lui Martin, cu povesti ce se plaseaza, in timp, in volumul anterior. Razboiul continua, desi parca actorii principali ar prefera o pauza. Jaime isi reincepe cu adevarat povestea dupa ce a fost capturat de Robb in Padurea Soaptelor, Tyrion ramane la fel de simpatic in lupta lui cea mai importanta, cu propria familie. Catelyn inca nu gaseste metode de aduce pacea in sufletului ei, desi ea incearca sa potoleasca un regat in care se joaca cel mai dureros joc, cel al tronurilor.

Robb se intoarce la Riverrun, cu mai mult decat ne asteptam si mai putin decat isi dorea, Sansa ramane aceeasi domnisoara manierata, trista si captiva la Debarcaderul Regelui, Arya inca nu gaseste drumul spre casa, soarta fiind extrem de cruda cu fugara noastra, pregatindu-i aventuri la care nici nu visa, Bran incepe sa descopere lucruri de care inca se fereste si le cauta intr-un taram inspaimantator, incepand cea mai frumoasa aventura dintre toti fratii Stark, in timp ce Rickon este un personaj ce va fi cu siguranta dezvoltat in ultimele volume ale seriei.

Jon, bastard fiind, incepe sa realizeze ca are un rol important si isi castiga propriul loc in istoria regatului. In timp ce prietenul sau Sam Tarly, are parte de aventuri incredibile si reuseste sa se dovedeasca demn in fata tatalui sau, desi acesta nu este acolo sa vada.

Contrabandistul Davos Seaworth, considerat tradator, isi continua aventura in slujba Regelui Stannis Baratheon, sfaturile lui ramanand la fel de pertinente si importante pentru rege.

Regina Daenerys cauta drumul spre Tronul de Fier, impreuna cu mica ei armata incerca sa adune cat mai multi luptatori sub flamurile ei, urmarita fiind de cele trei tradari prezise de maegi din Lacasul Celor Nemuritori.

Am introdus personajele “povestitoare”, restul ramanand sa le descoperiti intr-un taram in care regii incep sa se imputineze, un taram care ne incanta si dezamageste, dar ne face sa asteptam cu sufletul la gura aparitia urmatoarelor volume, sperand ca Martin va reusi sa termine povestea, fara a lasa altora acesta misiune, asa cum s-a intamplat in alte cazuri binecunoscute.

Catalin Maria

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Cu toate ca apar elemente de magie, creaturi ciudate, si tot felul de evenimente mai mult decat anormale, autorul reuseste sa faca acesta lume creata de el sa para extrem de reala. Citesti ceva credibil, nu o poveste cu orci, elfi si vrajitori care arunca fulgere, foc si lumini mov din baghete.Pe de alta parte nu este o poveste in care personajele pozitive si pline de onoare stau in dreapta si cele negative si viclene in stanga, urmand a se infrunta. De data aceasta, personajele sunt mai mult decat “bune” sau “rele”. Ele sunt…reale, iar dreptatea si onoarea depind de ce parte se afla ele si din perspectiva carui personaj sunt vazute evenimentele relatate.

Un exemplu graitor in acest sens este Jaime Lannister care, fiind eliberat de catre Catelyn, porneste impreuna cu o insotitoare pe nume Brianne, catre Tyrion. In acest mod cititorul are ocazia sa vada lucrurile din punctul lui de vedere. Jaime nu mai pare omul extrem de trufas si increzator in fortele proprii si nici “Regicidul” rece si lipsit de orice urma de bunatate si onoare. Spre sfarsitul cartii el este dezvaluit de catre autor ca o persoana surprinzator de onorabila si de “umana”.

Un soc pe care l-am avut citind Iuresul Sabiilor a fost moartea lui Robb Stark. Clar nu era ceva la care sa ma astept. Se pare ca soarta chiar are ceva cu Casa Stark, deoarece ei au cel mai mult de pierdut din acest razboi, in ciuda faptului ca sunt “cei buni”. Intre timp surorile lui Robb nu o duc prea bine nici ele. Arya nimereste din locuri din ce in ce mai rele si viata ei devine o succesiune de evadari pe care trebuie sa le reuseasca pentru a supravietui. Cei care nu stiu ca e o Stark o trateaza ca pe un gunoi, iar cei care stiu cine este vor doar sa obtina cat mai multi bani de pe urma ei. Sansa este nevoita sa se casatoresca cu Tyrion si este extrem de nefericita, cu toate ca acesta se poarta foarte frumos cu ea. Tyrion se straduieste sa faca dreptate, sa-i intre in gratii tatalui sau si sa stea cat mai departe de capcanele lui Cercei, insa orice ar face ramane in ochii intregii lumi un pitic si un Lannister.

De cealalta parte a zidului, Jon se afla de partea salbaticilor, ca un ultim ordin al comandantului sau de a se infiltra printre ei si de a afla care este adevarata lor forta. Cand ocazia se iveste, paraseste salbaticii si apara zidul impotriva acestora si a regelui lor, Mance Rayder. In ajutorul barbatilor de la Rondul de Noapte vine Regele Stannis Baratheon, acesta promitandu-i lui Jon titlul de Lord de Winterfell si numele de Stark, daca va deveni supusul lui si il va ajuta lupte impotriva Celorlalti care marsaluiesc catre Cele Sapte Regate. Insa Jon Snow este ales noul Lord Comandant al Rondului de Noapte, ceea ce pentru mine a fost o mare supriza si bucurie in celasi timp, Jon fiind personajul meu favorit.

Un lucru imbucurator este faptul ca si cealalta tabara are pierderi, nu doar personajele pozitive. Regel Joffrey moare chiar la nunta sa in circumstante suspecte, iar Tyrion care este acuzat de asasinarea sa evadeaza din temnita si il omoara pe tatal sau Tywin, pentru toate suferintele la care acesta l-a supus.

Daenerys se indreapta spre cele Cele Sapte Regate marindu-si armata cu fiecare cucerire facuta, Bran isi continua drumul in cautarea ciorii cu trei ochi, parand a avea un destin maret in fata, iar armata de oameni morti si inghetati se aproprie tot mai mult de Zid. Toate fortele se pregatesc de marea infruntare, fiecare cu puterile si planurile lor secrete. Ramane de vazut cine va invinge si cine va cadea. Fiind o poveste creata de George R. R Martin, nu se prea pot face previziuni de niciun fel.

Iuresul Sabiilor este o carte fascinanta. Nu am mai citit pana acum nimic atat de dramatic si de imprevizibil. Clar merita citita!

Calin Murea

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Intriga se declanseaza atunci cand o inteligenta artificiala, un fel de Putere Transcendenta, scapa de sub controlul unei echipe de cercetatori. Aceasta inteligenta se comporta oarecum asemanator unui virus informatic si va inghiti, pe parcursul romanului, galaxie dupa galaxie. Astfel, Universul este serios amenintat.

O familie de cercetatori din Domeniul Straumli, Olsndot, este una din putinele care a supravietuit dezastrului si haosului declansat de extinderea necontrolata a respectivei inteligente artificiale. “Calatoria”, de fapt, fuga acelei familii, se dovedeste plina de pericole si neprevazut, in special pentru ca va fi necesara o aterizare fortata pe o planeta necunoscuta, despre care cititorul afla ca se numeste Planeta Stiletelor. Numele infiorator se arata bine ales deoarece Vernor Vinge ii prezinta pe locuitorii planetei ca fiind grupuri de aproximativ patru-cinci fiinte asemanatoare cainilor. De fapt, autorul vrea sa transmita ideea unei inteligente de grup care are avantajele si dezavantajele ei.

Creaturile au fost denumite “stilete”, in principal, din cauza aspectului lor fioros, cu gheare si dentitia apropiata sub forma unor
pumnale sau taisuri foarte ascutite.

Actiunea cartii se dovedeste insa mult mai complicata si mai complexa cand intervin subiecte precum interesele meschine din societatea “stiletelor” care amintesc de luptele politice din comunitatile umane. Astfel, sunt subliniate trasaturi ale caracterului, precum inselatoria, minciuna, aroganta, urzeala de tip politicianist, nepasarea, relatiile incestuoase, lovirea miseleasca a adversarului, lipsa de scrupule in realizarea planului urmarit, indiferent de posibilele consecinte negative etc.

Totodata este prezentata misiunea si calatoria cu peripetii a navei Excentric II, personajele principale fiind confruntate cu potentiale obstacole nebanuite sau cu acte de tradare. Echipajul navei respective e nevoit sa gaseasca o modalitate de a stopa efectul negativ, generat de extinderea la scara cosmica a inteligentei artificiale. Solutia pentru aceasta problema se gaseste pe nava familiei Olsndot, aceea capturata si ascunsa de catre stilete.

Pentru a concluziona, Foc in adanc este un roman pasionant, care-l indeamna si pe cititor la unele reflectii, in special de natura stiintifica.

Alexandru-Raul Trandafir

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Fiecare capitol din romaul lui Robin Hobb incepe cu un fel de povestioara, scrisa de personajul principal. Principala poveste a cartii dezvolta istoria copilului unui print mostenitor care nu a fost recunoscut oficial ca fiind ruda cu familia regala. Copilul este crescut in grajduri, departe de viata pe care ar fi trebuit sa o aiba un fiu de viitor rege si se numeste Fitz. Mai tarziu va deveni FitzChivarly care inseamna „fiul lui Chivarly”.

Cartea este scrisa la persoana intai si incepe cu prima amintire a lui Fitz. Acesta isi aminteste cum la varsta de sase ani a fost adus la castel de bunicul lui si cum a fost dat in grija ingrijitorului grajdurilor.

La grajduri, FitzChivarly se va imprieteni cu Verity fata de care va dezvolta un profund sentiment de loialitate. Fitz creste si descopera Mestesugul. Mestesugul era puterea cu care oamenii pot intra unii in mintile celorlalti sau pot comunica cu animalele. Tocmai pentru ca baiatul capatase aceasta indemanare i se interzice orice legatura cu vreun animal. Mestesugul este privit ca un blestem, dar mai tarziu Fitz va salva Cele Sase Ducate numai datorita acestei deprinderi.

Cu cat creste, Fitz isi da seama ca, desi este un bastard, el are sange regesc si poate fi folosit de dusmanii coroanei. Pentru a-l tine alaturi, Verity il trimite la Chade, asasinul regelui. Astfel, Fitz va invata cum sa devina un asasin pe deplin in slujba regelui. Dar cum nu putea sa nu apara si un pericol la orizont, de pe mare vin Piratii Corabiilor Rosii care prada si ameninta.

Ucenicul Asasinului este o lectura usoara care te prinde. Personajele exista si au greutate, sunt credibile, iar Robin Hobb reuseste sa te introduca in universul ei. Pentru cine este atras de un fantasy medieval si nu numai, Ucenicul Asasinului este o lectura perfecta.

Silvana Sorop

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Pentru ca citisem Atlasul secret acum ceva vreme, mi-am petrecut primele pagini din Hartile prevestitoare intr-o oarecare stare de confuzie, pana cand am intrat din nou in ritmul povestii. Ca sa va scap si pe voi din aceasta capcana, va voi povesti, pe scurt, cateva lucruri esentiale din primul volum.

Keles Anturasi si insotitorii lui (Moraven Tolo, Ciras Dejote, Tyressa, Borosan Gyrst si virukul Rekarafi) au fost surprinsi de o furtuna magica in Ixyll, apoi au fost atacati de niste banditi care l-au rapit pe Keles si au ranit-o pe Tyressa. Amentzutlii cred ca Jorim Anturasi este zeul lor Tetcomchoa, reintors pe pamant pentru a lupta impotriva zeului-demon Mozoloa. Nirati, ucisa de Junel Aerynnor, traieste acum intr-o lume fantastica, Anturasixan, creata prin magie de bunicul ei, Qiro Anturasi. Printul Pyrust al Deserionului continua ofensiva impotriva Nalenyrului si a Printului Cyron, insa amenintarea vine din alta parte: Cele Noua Regate sunt invadate de creaturi monstruoase, gata sa cada prada fortelor intunericului. Salvarea tuturor sta in puterea vechilor eroi care, care asa cum spun legendele, trebuie sa se intoarca din morti si sa lupte din nou sub comanda Cyrsei, Imparateasa Adormita.

In cartile lui Michael Stackpole, fiecare capitol este o mica entitate in sine: toate sunt superb construite si sunt coerente de la cap la coada. Descrierile sunt vii, expresive si dinamice. Ca cititor, ajungi sa vezi moment cu moment fiecare miscare a sabiei lui Moraven Tolo intr-un duel, ca de exemplu, cel de la pagina 230. Ajungi sa simti gustul scarbos al razboiului in asediul orasului Kelewan pe la pagina 380 si sa traiesti placerea diabolica a unei razbunari 200 de pagini mai tarziu.

Personajele sunt si ele bine schitate si evolueaza de la un volum la altul. Momentan inca mai incerc sa ma hotarasc care este personajul meu favorit. In Atlasul secret, atat Keles Anturasi, cat si Moraven Tolo se numarau printre preferatii mei. In Hartile prevestitoare, Moraven Tolo devine mult prea cinic si rece, in timp ce Ciras Dejote, care in primul volum era mult prea arogant, se maturizeaza treptat.

Un alt lucru foarte interesant este abordarea magiei si rolul pe care il joaca aceasta in lumea creata de Michael Stackpole. Spre deosebire de multe alte carti fantasy, in care avem reguli stricte si bine definite pentru toate tipurile de vraji, in Epoca descoperirilor magia isi recapata aerul mistic. Fortele magice sunt incontrolabile, misterioase, periculoase. Pot crea si pot distruge si se sustrag oricarei incercari de  a fi stapanite, chiar si atunci cand par a se baza pe ideea echilibrului.

Din pacate, imensa complexitate a povestii dauneaza coerentei generale a romanului. Actiunea se desfasoara intr-un ritm mult prea alert, te trezesti trecand in salturi de la un eveniment la altul, fara sa ai prea mult timp la dispozitie sa intelegi ce se intampla. Insa, chiar daca aceasta “graba” poate strica un pic din atmosfera povestii, rasturnarile incredibile de situatie te tin cu sufletul la gura capitol dupa capitol, pana la ultimul rand de pe ultima pagina. Si pe cuvantul meu ca nu ma asteptam sa se termine asa.

Adina-Florentina Tudor

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Diferenta dintre Festinul Ciorilor si celelalte trei carti din serie este ca in ultimul roman al lui George R. R. Martin povestea este spusa din perspectiva celor din sud. Personajele din nord vor aparea in A Dance with Dragons, urmatoarea carte, nescrisa inca.

De aceea este posibil ca unii cititori sa fie surprinsi ca personajele lor favorite nu apar in carte. Dupa parerea mea, insa, exista multe personaje interesante in Festinul Ciorilor. Un exemplu elocvent ar fi cuplul Cersei-Jaime care este superb. In rest, George R. R. Martin scrie exact asa cum ne-am obisnuit. Adica senzational! Personajele sunt mereu in situatii din care nu stii daca vor scapa cu bine, nu exista personaje bune sau rele, exista numai asa numitele personaje gri, iar povestea te tine cu sufletul la gura pe tot parcursul cartii.

Exista conflicte politice si, dupa parerea mea, acest lucru face cartile lui George R. R. Martin geniale. Majoritatea romanelor fantasy prezinta razboaie, dar motivele pentru care aceste razboaie pornesc sunt subtiri. La Martin orice actiune pe care o intreprinde un personaj are un scop bine gandit.

Imi place ca Martin construieste personajele noastre preferate astfel incat sa piarda , uneori. Este exact ca in realitate, unde nu poti castiga mereu in toate situatiile.

In Festinul Ciorilor razboiul a adus multe pierderi in Cele Sapte Regate, majoritatea liderilor sunt morti, iar cei ramasi in viata nu sunt capabili sa instaureze pacea. Un lucru care mi-a placut inca din  Inclestarea Regilor a fost aparitia religiei si importanta ei pentru poveste. Ei bine, in Festinul Ciorilor, George R. R. Martin mi-a facut o surpriza placuta in acest sens. Nu as vrea sa dau spoilere, de aceea as vrea doar sa precizez ca aceasta carte mi-a placut mai mult decat Inclestarea Regilor .

In concluzie, George R. R. Martin nu m-a dezamagit nici in Festinul Ciorilor, doar mi-a intarit convingerea ca seria Cantec de Gheata si Foc este cea mai buna serie fantasy scrisa vreodata.

Ionut Marcu

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.

Poate fi un pericol pentru mintea ta :  George R. R. Martin reinventeaza practic genul fantasy, asa ca este necesar sa uiti de romanele in care cei buni se lupta cu cei rai, iar binele invinge intotdeauna. In viziunea lui George R. R. Martin cei buni nu sunt chiar asa de buni, cei rai parca iti devin simpatici, iar intrigile nu se termina niciodata. Scriitorul reuseste sa creeze o lume violenta si tragica, in care crima, violul si incestul nu sunt iesite din comun. Desi este fantasy, magia apare foarte rar doar pentru a intari realismul povestii.

Pentru sufletul tau : povestea este spusa urmarind cateva personaje, fiecare cu motivatii bine conturate.Te vei atasa de personaje  (chiar si de cei ticalosi) urmarindu-le printre intrigi, tradari si lupte. Si taman cand crezi ca au scapat cu bine din aceasta “urzeala a tronurilor” vei descoperi (cu un soc sau doar cu tristete) ca aici nimeni nu este crutat.

Pentru timpul tau : te vei trezi ca afara se lumineaza de ziua, ai citit toata noaptea si parca mai ai timp de un capitol. Iar la sedinta de vanzari de luni dimineata gandul tau va fi la Eddard Stark si la copii sai. Vei fi cu ochii pe orice site/blog/forum unde se discuta despre seria Cantec de gheata si foc sau alte serii fantasy. Vei afla (yes! yes! yes!) ca HBO chiar face un serial dupa aceasta saga.

Pentru buzunarul tau : Urzeala Tronurilor este doar primul roman din seria Cantec de gheata si foc, asa ca este pisibil sa citesti pe nerasuflate si urmatoarele 3 romane din serie. Iar in acest rastimp vei afla ca mos (GRR) Martin se chinuie sa termine volumul al 5-lea de cativa ani buni. Si tu cu ce-ti vei umple timpul pana atunci? Bineinteles cu alte romane F/SF. Asa i-am descoperit pe Dan Simmons sau Stephen Donaldson (si o astept la cotitura pe Robin Hobb).

Pentru relatiile cu familia, prietenii : bineinteles ca te vei stradui sa-i convingi sa citeasca acest roman. Unii o vor face, altii nu …“bai, mai lasa-ma cu romanele tale fantasy, hai ca incepe meciul!”… nu l-am lasat…i-am facut-o cadou… Iar cei care o vor citi iti vor fi recunoscatori.

Acum sper ca te-am facut destul de curios cu aceste avertismente incat sa citesti cartea. Te sfatuiesc sa faci o incercare cu  primele 50 de pagini, sunt aproape sigur ca iti vor da dependenta.

Rasvan Ciuculin

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.