Robert Charles Wilson – Turbion

On June 24, 2009 in SF

Robert Charles Wilson - TurbionTrebuie să recunosc că am cumpărat Turbion dintr-o greşeală. Am crezut că Robert Charles Wilson este unul din autorii des publicaţi în cele patru antologii Gardner Dozois, apărute la editura Nemira, şi care au devenit pentru mine un fel de diapazon al SF-ului de calitate. De fapt, l-am confundat pe Wilson cu numeroşii Robert şi Charles existenţi în volumele mai sus menţionate, dar din care el lipseşte cu desăvârşire. Nu pentru că nu ar fi un scriitor de calitate, ci doar pentru simplul motiv că nu prea scrie proza scurtă ci cu predilecţie romane (cu excepţia unui volum de 9 povestiri, publicat în anul 2000, a primului text SF publicat, în anul 1975, în revista Analog Science Fiction şi a unei nuvele în 2006, Julian: A Chistmas Story, care a fost şi nominalizată la Hugo).

Robert Charles Wilson este născut în 1953 în California, pe care a părăsit-o împreună cu familia, la vârsta de 7 ani, pentru a se stabili în Canada, a cărui cetăţean a devenit abia în 2007. Începând cu 1986, este scriitor de SF full-time şi a publicat până la această dată 14 romane, majoritatea nominalizate la premii de anvergură, din care a câştigat un Hugo (cu romanul de faţă), Philip K. Dick, Theodore Sturgeon, John W. Campbell şi alte câteva, în numeroasele ţări în care a fost tradus.

Turbion, editura Nemira, 2008, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu (nota editurii: cartea Turbion a aparut la Editura Nemira in traducerea doamnei Ana Veronica Mircea), a apărut în ediţia originală sub titlul Spin, în 2005, la editura Tor Books şi este primul volum dintr-o trilogie din care a mai apărut Axis (2007) şi Vortex, în curs de apariţie. Sincer, primul lucru care l-am făcut când am avut cartea în mână a fost să consult DEX-ul pentru a vedea ce înseamnă “turbion”, şi am descoperit că este un fel de “vârtej” sau “mişcare spiralată a aerului” şi vine din francezul “tourbillon”. Aceasta din punct de vedere mot-a-mot a cuvântului “turbion”, pentru că la traducerea în limba română a englezescului “spin” am descoperit printre altele : “învârtire, răsucire”, “învolburare” sau “plimbare scurtă şi rapidă”, toate potrivindu-se de minune cărţii lui Robert Charles Wilson, care ne oferă în cele peste 700 de pagini o învolburare de vieţi, o răsucire de situaţii, care mai de care mai spectaculoasă, dar şi o plimbare scurtă şi rapidă printr-un posibil viitor al universului.

Romanul este scris la persoana I de către Tyler Dupree, care ne povesteşte cu tristeţe şi speranţă ce se întâmplă cu viaţa prietenilor lui cei mai buni, cu dragostea lui şi soarta omenirii înainte şi după apariţia turbionului. Acesta este o membrană artificială instalată în jurul planetei de către o civilizaţie extraterestră necunoscută, numiţi “Hypotheticals”, cu scopul de filtra razele electromagnetice venite din exterior, dar care face invizibile şi stelele. Omenirea descoperă cu uimire că membrana este relativ permeabilă la sondele experimentale trimise  de oameni în spaţiul cosmic şi că aceasta este un scut de protecţie împotriva expansiunii soarelui care ameninţă să distrugă pământul. “Şmecheria” autorului, dacă putem s-o numim aşa, este aceea că un alt efect al membranei turbionului este acela că timpul se scurge complet diferit de o parte şi de cealaltă a acesteia. Astfel, în timp ce pe Pământ se scurge 1 secundă în restul universului trec 3,17 ani, adică la 1 an pământean corespund 100 de milioane pentru restul. Odată ce această relaţie simplă este stabilită, nimic nu mai stă în calea imaginaţiei lui Robert Charles Wilson, care ne oferă un adevărat recital de literatură science fiction scrisă într-un stil clasic şi plin de eleganţă. Acest prim volum al trilogiei este un amestec bine echilibrat de sentimente umane cu tehnologii sofisticate :  dragoste, prietenie, trădare, spaimă cu  dilatarea timpului, nanotehnologii care permit replici umane sub formă de marţieni, încetinirea îmbătrânirii, teraformatarea planetei Marte şi multe altele.

Nu sunt admiratorul romanelor în serie în domeniul SF, nici măcar a romanelor, pentru simplul motiv că am teoria mea privind durata unei vieţi şi a ceea ce poţi să faci pe parcursul ei, dacă repeţi de prea multe ori acelaşi lucru, rezultă un fel de risipă inutilă de timp şi pierderea altor oportunităţi. De data aceasta însă , să fiu al naibii dacă nu abia aştept să apară la editura Nemira volumul doi al trilogiei, Axis.

[ratings]

Nicolae C. Ariton

Articol postat de: admin


  1. A. Buzdugan a scris,

    “(…) cele patru antologii Gardner Dozois, apărute la editura Nemira, şi care au devenit pentru mine un fel de diapazon al SF-ului de calitate”
    Aviz celor care se feresc sa faca judecati de valoare! Antologia Dozois cuprinde SI povestiri proaste, foarte proaste, fara noima sau prost traduse: “Nava continua sa inainteze in intunericul infinit, cu coridoarele la fel de curate, luminoase si goale ca si gandurile lui.” !!!
    Nu tot ce scriu strainii este etalon! Povestirea romanului Gheorghe Paun, “Protezozaurii” este, din punct de vedere al calitatii scrierii si originalitatii ideii, peste tot ce cuprinde volumul 4 Dozois!

  2. Vero a scris,

    Ma bucur ca am reusit sa fac o traducere care sa para a lui M. D. Pavelescu 😀
    Multumesc pentru compliment, chiar daca e… involuntar 😛

  3. jeje a scris,

    ai dat-o in bara cu numele traducatorului, si au suparat-o si pe tusa Vero :)

  4. Nicolae C. Ariton a scris,

    Imi cer scuze pentru eroarea inclusa in cadrul recenziei prin care l-am prezentat ca traducator pe Mihai-Dan Pavelescu, si nu pe Ana Veronica Mircea. O traducere excelenta si mii de multumiri pentru efortul depus, precum si pentru propasirea sefeului de calitate.

  5. Vero a scris,

    @jeje: Tusa Vero nu s-a suparat – s-a distrat! Fiecare intamplare are partea ei amunzanta – oamenii sunt in stare sa gaseasca un motiv de ras si cand au mortu’ pe masa 😛

Adauga un comentariu

RSS