Arhive din March, 2009
Kim Stanley Robinson – Marte rosu
On March 27, 2009 in SF
Marte rosu este primul volum al asa-numitei Trilogii Martiene, urmatoarele fiind Marte verde si Marte albastru, toate deja publicate in colectia Nautilus a Editurii Nemira. Marele Arthur C. Clarke a spus ca aceasta este de departe cea mai buna serie care trateaza subiectul colonizarii planetei Marte. Este, de asemenea o lucrare ce intra in categoria hard science fiction. Pentru cei care nu stiu, hard SF-ul pune un accent deosebit pe latura tehnica, riguros stiintifica a lumii pe care o descrie. Exista insa si o foarte puternica componenta soft, care se manifesta prin conturarea in detaliu a psihologiei personajelor principale, atat individual, cat si in cadrul social.
Actiunea cartii incepe in jurul anului 2020, odata cu prima misiune umana de colonizare a planetei Marte. Pionierii sunt un grup de 100 de oameni de stiinta, cei mai buni din lume in domeniile lor, majoritatea americani sau rusi, alesi in urma un riguros proces de selectie, care a culminat cu o perioada de acomodare de un an petrecuta in Antarctica, intr-o izolare totala de civilizatie. Pe parcursul lungii calatorii, la bordul navei Ares, incep sa se remarce cateva caractere aparte, aparent nepotrivite cu specificul misiunii care urmeaza. Explicatia consta in faptul ca multi au mintit la chestionarele psihologice pentru a fi siguri ca vor fi acceptati in program. Avem astfel toate premisele necesare derularii unui fir epic complex, cu conflicte sociale, sentimentale, de ideologii, care lasa cititorul sa decida cu cine simpatizeaza si sa isi puna intrebari referitoare la actiunile pe care le-ar intreprinde in situatii similare. Autorul nu nedreptateste sau avantajeaza personajele pe care le creeaza si prezinta evolutia si faptele lor intr-un mod realist si echidistant, dar, in acelasi timp sondeaza in profunzime structura lor psihica si afectiva. Exista doua mari directii pe care suntem purtati de naratiune: pe de o parte intemeierea asezarilor pe suprafata planetei si pe satelitul natural Phobos, realizarile ingineresti remarcabile si primii pasi ai proceselor de incalzire si terraformare, iar pe de alta parte evolutia personajelor si interectiunile dintre ele in cadrul societatii martiene emergente. Perspectiva e la persoana a III-a, dar urmareste succesiv si de aproape actorii importanti, oferind detalii despre modul de gandire si scopurile fiecaruia.
Personajele principale ale romanului sunt John Boone, primul om pe Marte intr-o misiune anterioara, ale carui cuvinte “istorice” rostite in timp ce cobora din modulul de asolizare au fost Ei bine, iata-ne! Este un individ vesel si carismatic ce nu are niciodata discursuri pregatite, dar gaseste instinctiv si cu lejeritate cele mai potrivite vorbe in orice situatie si este agreat de aproape toti ceilalti; Frank Chalmers este conducatorul formal al grupului american si un foarte abil politician. Ca si caracter este mai degraba retras si prefera sa foloseasca metode neconventionale in a-si atinge scopurile, in detrimentul confruntarii directe. Principiile dupa care actioneaza de multe ori pot fi incadrate cu lejeritate in categoria machiavelice; Maia Toitovna, conducatoarea grupului rus este cea care ii pune in conflict pe Boone si Chalmers, dandu-le semnale pozitive ambilor, nici ea nefiind sigura pe care din cei doi il iubeste. Este foarte temperamentala si imprevizibila; Sax Russel, fizician, principalul sustinator al ideii de terraformare a planetei. Adeptii acestei strategii se vor autointitula “verzii”; Ann Clayborne, geolog, este impotriva terraformarii si crede ca frumusetea si echilibrul lui Marte nu trebuie alterate de interventia omului. Ea devine astfel conducatorul gruparii “rosii”; Hiroko Ai, experta in bio-inginerie si ecosisteme, construieste si intretine serele in care se cultiva hrana, atat pe nava Ares, cat si in primul oras de pe Marte – Underhill. Ea imbina intr-un mod foarte neconventional stiinta si misticismul, dand nastere la ceea ce am putea numi prima religie martiana, asemanatoare in principiu cu panteismul. Dupa cativa ani, dispare din Underhill impreuna cu un grup de apropiati si formeaza o colonie ascunsa. Motivele acestei disparitii raman mult timp un mister; Arkadi Bogdanov este un excelent inginer, usor excentric, care militeaza pentru independenta societatii martiene fata de Pamant, idee pe care o expune inca pe parcursul drumului la bordul Ares. Si el are un grup de adepti, iar doctrina pe care o promoveaza seamana foarte mult cu socialismul; Phyllis Boyle este, de asemenea geolog. Are o optica diferita de majoritatea celor din “prima suta” si considera ca Marte trebuie exploatat la maxim pentru a trimite resursele pe Pamant. Datorita relatiilor pe care si le creeaza cu corporatiile transnationale de pe Pamant, se indeparteaza de grupul initial de colonisti si isi atrage multe antipatii din partea acestora. Marele ei proiect este construirea unui elevator spatial cu ajutorul caruia exploatarea resurselor sa devina mult mai profitabila.
Alt punct de atractie al acestei carti este descrierea realizarii proiectelor ingineresti la scara mare, care ne pun serios imaginatia la lucru. Orasele martiene sunt construite, de obicei in cratere de impact, sub cupole uriase. Robotii care efectueaza munca fizica au dimensiunea cladirilor, iar dupa programarea initiala sunt complet autonomi. Energia electrica este produsa de deja banalele reactoare nucleare, dar si de colosale panouri solare care orbiteaza planeta. Cel mai grandios proiect este insa elevatorul spatial. In principiu, acesta este format dintr-un asteroid ancorat de planeta printr-un cablu din nanotuburi de carbon, de 10 m in diametru. Pe acest cablu circula vagoane care transporta oameni sau resursele exploatate din adancurile planetei. Arthur C. Clarke a fost printre primii scriitori care au popularizat aceasta idee, iar in onoarea lui, asteroidul de care este sustinut elevatorul martian este denumit Clarke. Acest elevator are, insa viata scurta, iar in momentul dezastrului, Marte sufera un soc urias datorita cablului ce se prabuseste cu o forta incredibila, infasurandu-se de doua ori in jurul planetei.
Marturisesc sincer ca am fost impresionat de acuratetea si asiduitatea cu care Kim Stalnley Robinson justifica si documenteaza evenimentele din Marte rosu, folosindu-se de vaste cunostinte de chimie, fizica, biologie si chiar cultura si civilizatia popoarelor. Sub acest aspect, pot sa gasesc multe similitudini cu romanele de anticipatie ale lui Jules Verne, care imbina intr-un mod foarte reusit partea riguros stiintifica cu cea de fictiune. De asemenea, referintele geografice martiene date de Robinson sunt abundente si foarte detaliate. Din acest motiv, pot uneori sa copleseasca cititorul, dar pentru aceste momente putem consulta mica harta de la inceputul volumului, sau – mai in ton cu vremurile – putem aprinde calculatorul si folosi modulul “Mars” din aplicatia gratuita Google Earth.
Sfarsitul este unul deschis, iar raspunsurile intrebarilor ce raman in urma parcurgerii celor peste 700 de pagini se gasesc in urmatorul volum al seriei, Marte verde. Ca o concluzie finala, Marte rosu este, fara dubiu o lucrare valoroasa, ce nu ar trebui sa lipseasa din biblioteca niciunui fan de literatura SF. Totusi, inainte de a o citi, trebuie sa stiti ca prin natura ei cartea are un ritm mai lent, iar cititorii cu mai putina rabdare pot fi uneori plictisiti. Este o carte care trebuie parcursa cu atentie, dar care va va rasplati cu o imagine vie, veridica si completa a provocarii pe care o pune civilizatiei umane initial ambitia, apoi necesitatea de a coloniza planeta rosie.
Bogdan Vreja
[ratings]
Stephen King – Misery
On March 26, 2009 in Suspans
Misery este un alt roman de groaza al lui Stephen King, maestrul genului horror construind din nou, prin stilul sau caracteristic, o lume in care aparentele pot fi inselatoare, talentul si imaginatia, de care autorul nu duce lipsa reusind sa contribuie la edificarea unei scrieri terifiante, plina de surprize, suspans si tensiune angoasanta.
In acest roman, publicat pentru prima oara in 1987 si aparut la Nemira in 2008 (cea mai recenta editie), se pot gasi asemanari evidente cu o alta scriere de-al lui Stephen King, si anume Povestea lui Lisey. Pentru inceput, se poate mentiona ca actiunea din Misery se petrece intr-un cadru simplu, reprezentat de camera de oaspeti din casa unei foste asistente medicale, Annie Wilkes, decorul acesta unic, relevant pentru ideea de singuratate si izolare, regasindu-se oarecum si in romanul Jocul lui Gerald, sau alte carti marca Stephen King.
Eroul cartii este celebrul scriitor Paul Sheldon, autor al faimoasei serii de romane – cu elemente specifice perioadei victoriene si romantismului – in care personajul central este o tanara pe nume Misery Chastain. Paul Sheldon va suferi un accident de masina, in urma caruia ramane paralizat, descoperind cu uimire, dupa ce se trezeste ca este captivul nebunei Annie Wilkes, cel mai mare fan al lui Misery. Realizarea treptata si dureroasa a faptului ca este la mana unei obsedate si maniaco-depresive precum fosta infirmiera, Annie, il marcheaza profund pe Sheldon si intind la maxim nervii deja slabiti ai acestuia. Dupa ce Annie descopera printre manuscrisele avute de Paul in momentul accidentului si pe cel care incheie ciclul aventurilor lui Misery Chastain, ea ii cere lui Paul sa scrie un alt roman cu Misery ca eroina, fortandu-l sa abandoneze celelalte proiecte ale sale, chiar prin arderea manuscrisului unui alt roman la care a lucrat doi ani. Excesele si extremele care caracterizeaza atitudinea si comportarea Anniei Wilkes il aduc si pe Paul Sheldon intr-o continua stare de tensiune, alertarea tuturor simturilor, consecinta fiind stari de depresie, viziuni pesimiste si renuntarea la lupta pentru supravietuire. Constrans de Annie sa indeplineasca vointele acesteia, el aplica o tactica inteleapta, aceea de a fi de acord cu ea, in asteptarea unui moment prielnic pentru evadarea din casa respectivei femei. Astfel incepe sa scrie un nou roman despre Misery Chastain, desi e constient ca la finalizarea cartii respective Annie doreste sa-l elimine definitiv.
Suspansul caracteristic unei scrieri de-a lui King ofera o lectura palpitanta, iar trairile intense din roman sunt inca un punct favorabil al cartii, motiv pentru care cititorii, mai ales fanii lui Stephen King sau ai genului, nu vor putea spune ca sunt dezamagiti de actiune, ritmul acesteia, intriga sau personaje. Pe intreg cuprinsul acestei carti ne putem delecta cu trasaturile intalnite la opera horror a lui S.K. si cu elementele atractive ale unui roman de groaza. Desi Annie Wilkes ii salveaza la inceput viata lui Paul Sheldon, vedem cum sub o masca a bunavointei se pot ascunde semne evidente ale nebuniei. Caracteristicile enumerate anterior se observa in metodele folosite de Annie pentru a-i forta mana lui Paul: santaj – in schimbul calmantelor il obliga pe Paul sa-i urmeze indicatiile; tortura fizica sau emotionala – privarea de libertate, taierea unei parti din picior, uciderea unui politist venit sa afle unele informatii despre Paul si multe altele, ce pot fi aflate prin lecturarea romanului Misery. Usurinta pe care Annie o arata in luarea deciziei de eliminare a politistului si sugestia ca e dispusa sa repete acest act criminal il terorizeaza din plin pe Paul, acesta neavand, practic la orizont prea multe solutii de a scapa, cu exceptia unui calm greu de gasit si a unei siretenii sporite in descoperirea momentului hotarator.
Si in Misery, ca si in Jocul lui Gerald sau alte romane, Stephen King penduleaza intre amintirile personajelor principale, aflate in dificultate – amintiri traite intr-un mod viu – si actiunea prezenta, descrierea unei etape din copilaria lui Paul, ca si alte amanunte legate de psihologic, avand un rol insemnat in atmosfera specifica unei situatii-limita sau tensionate. Factura psihologica este, in consecinta, una importanta in constructia si structura acestui roman, Misery captivand in mod sigur atentia pasionatilor genului. Se poate observa si un oarecare umor sau sarcasm cu tenta de ironie, Annie punand scroafei din grajdul sau numele eroinei romanelor lui Paul Sheldon, Misery.
Ca o concluzie, Misery este un roman care nu trebuie ratat, mai ales daca te incita cartile si scrierile lui King, sau cele apartinand genului. Deznodamantul romanului nu va dezamagi pe cel care l-a citit, Paul iesind pana la urma cu bine din situatia terifianta in care s-a aflat, desi cu semne vizibile sau ascunse ale traumelor suferite. De aceea va pot spune ca in Misery intalnim din nou elementele atractive ale romanelor lui Stephen King, aceasta carte oferind unul din finalurile optimiste, sau care lasa sa se intrevada o raza de speranta, intalnite in multe din capodoperele maestrului.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Stephen King – Povestea lui Lisey
On March 20, 2009 in Suspans
Povestea lui Lisey este unul din cele mai recente romane scrise de Stephen King, distins cu Premiului Bram Stoker 2006, si aparut la Editura Nemira in ianuarie 2007. Caracteristicile romanelor maestrului genului horror sunt nelipsite in cartea de fata, avand totusi unele trasaturi particulare mai rar intalnite pana acum la scrierile celebrului autor. Romanul Povestea lui Lisey ar putea fi caracterizat drept un fantasy-horror, printre argumente numarandu-se si lumea imaginara si fantastica pe care o construieste, cu multa migala si iscusinta, Stephen King.
Pentru inceput, se pot mentiona tangentele sau similaritatile avute de acest roman cu alte scrieri ale lui King, precum Misery, deoarece subiectele din cele doua romane sunt bazate si pe viata sau destinul unor personaje asemanatoare, doi scriitori de succes, in Povestea lui Lisey, respectivul fiind Scott Landon – sotul lui Lisey (nume de alint care vine de la Lisa), iar in Misery, Paul Sheldon. Lisey, personajul principal al cartii, ramane vaduva dupa moartea lui Scott, ea mostenind o avere insemnata, dar care atrage asupra sa destule probleme, mai ales ca incepe sa primeasca amenintari directe si prin telefon din partea unui strain, Jim Dooley, obsedat de opera scriitorului Scott Landon. In Misery, ca o paralela, personajul central- scriitorul Paul Sheldon- se confrunta cu torturile si sadismul unei fane a scrierilor sale, Annie Wilkes, care il obliga sa reia ciclul intrerupt al seriei de romane in care eroina este Misery Chastain.
Trecand din nou la desfasurarea actiunii romanului Povestea lui Lisey, eroina romanului trece asadar prin diverse incercari si tensiuni cauzate de situatiile-limita care abunda in pericole, iar starile de spirit extreme la care sunt supusi nervii sai cunosc o amplificare sau accentuare datorata unor surprize pastrate pentru ea de sotul defunct, Scott. Incercarile grele pe care Lisey trebuie sa le depaseasca sunt dublate de povara ordonarii si administrarii teancurilor uriase de manuscrise ale scriitorului Scott Landon, manuscrisele respective fiind vanate nu doar de catre maniacul tentat sa profite de o tinta asa de facila precum Lisey, ci si de catre editori nemilosi sau fara scrupule. Hartuiala venita de la nebunul depresiv si de la un editor cunoscut de sotul ei o agaseaza si o istovesc pe Lisey, care isi gaseste refugiul in lumea fantezista si aparent plina de magie pe care sotul ei Scott i-a prezentat-o in trecut si pe care o descrie in unele manuscrise prafuite, gasite de sotia lui in biblioteca-atelier de care scriitorul a dispus in timpul vietii. Unul din manuscrise se intituleaza chiar ‘Povestea lui Lisey’, fapt socant, cel putin in prima faza, pentru Lisa Landon. Eroina cartii va simti oarecum o apropiere tangibila fata de sotul ei mort, mai ales in lumea creata de imaginatia nestavilita a acestuia, impresia femeii fiind ca Scott e viu din anumite puncte de vedere, primind niste ’sfaturi’ sau incurajari ‘emanate’ de paginile manuscriselor citite sau ca urmare a ‘intalnirilor’ din lumea numita metaforic Bu-Luna, unde se gaseste si mormantul fratelui lui Scott, Paul Landon. In lumea reprezentata de Bu-Luna poti intalni creaturi ciudate si infricosatoare, cum ar fi uriasul, trupuri cu aspectul unor umbre si paloare cadaverica, animale sau stafii hamesite care isi asteapta victimele.
In acest thriller cu adevarat suav si diabolic, Stephen King dovedeste inca o data ca poate edifica si trasa cu usurinta o lume obisnuita si autentica la prima vedere, dar care poate ascunde o alta launtrica, interioara, caracterizata prin senzatii si trairi variate, precum cele de angoasa, teroare, suferinta, depresie sau nebunie samd. Transformarea unui univers comun intr-unul special se realizeaza cu subtilitatea si stilul inconfundabil marca Stephen King. Pentru a descoperi care sunt personajele sau detaliile importante ale actiunii pline de suspans si tensiune, pe care nu le-am prezentat sau mentionat, solutia o reprezinta citirea romanului Povestea lui Lisey.
Dupa ce vei citi aceasta carte cred ca vei fi de acord cu descrierile celor de la New York Times‘ (”Bu-Luna – o sursa de teroare perpetua, o magie in care plonjezi cu o fascinatie morbida”) sau ale Publishers Weekly’ (”O poveste de dragoste pasionala, terifianta si delicata. Cu acest roman, descoperi… tentatia nebuniei – o lume a rasului sardonic, a formelor intunecate furisandu-se, a miasmelor exotice” , “un amestec de bucurie, teroare si durere”), cu referire la Povestea lui Lisey. Elementele specifice literaturii fantasy si horror pot garanta captivarea cititorilor pasionati de astfel de scrieri.
Pentru a concluziona, in opinia mea cartea de fata nu se ridica pana la nivelul inalt atins de romane ca Orasul bantuIT, Shining, Salem’s Lot sau Christine, dar nici nu as putea spune ca fanii autorului sau genului vor fi dezamagiti in totalitate de realizarea lui Stephen King. Oricum, desi nu am fost impresionat chiar intr-un mod placut sau pe masura asteptarilor, conform standardelor impuse chiar de King, lucrul acesta reprezinta o chestiune de gusturi si alegeri, astfel incat fiecare poate sa lectureze romanul pentru a-si impartasi experienta si a confirma-infirma opinia mea sau a-si argumenta propriul punct de vedere. Nu mi-a ramas decat sa va urez o lectura placuta si satisfacatoare.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Sa nu ne uitam la ceas
On March 18, 2009 in Suspans
Romanul Sa nu ne uitam la ceas al doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu face parte din colectia Suspans a Editurii Nemira, subiectul fiind unul tipic romanelor de spionaj, iar autoarea, prin iscusinta si simtul fin folosite cu succes in reconstituirea sau redarea cat mai fidela a unor fapte si etape din istoria neamului romanesc, utilizand bineinteles si unele elemente fictive, ofera din nou o mostra a talentului inegalabil, observat si in alte carti precum Al cincilea as, Intalnire la Elysee sau A inflorit liliacul.
Senzatia de autentic si palpabil, plus creionarea inspirata a unor personaje pitoresti sunt printre punctele forte nelipsite din aceasta carte. Actiunea romanului se desfasoara in vara anului 1943, pe fundalul celui de-al doilea razboi mondial. Intriga din roman se declanseaza in momentul in care baronul Kurt von Sundlo, membru marcant al armatei germane, ranit pe frontul de lupta, soseste in Romania pentru a-si petrece vacanta de o luna menita sa-l recupereze din convalescenta. Dupa ce se cazeaza la hotelul Athenee Palace din Capitala, unde o intalneste pe misterioasa doamna Elvira Manu, care dorea o companie cat mai placuta pentru doua saptamani din vacanta de vara, decide la sugestiile Elvirei sa plece cu aceasta departe de ochii indiscreti ai spionilor germani, romani sau ai Aliatilor, mai exact la Eforie, pe litoralul romanesc al Marii Negre. Treptat putem spune ca se infiripa o idila intre cei doi, chiar in conditiile limitelor sobrietatii impuse inca din clipa in care s-au cunoscut.
In paralel cu acest fir narativ autoarea ne prezinta celalalt fir epic important in povestea cartii, cele doua planuri ale actiunii ajungand destul de repede sa se intrepatrunda si sa devine un plan unic, dar cu mai multe ramificatii. Cel de al doilea plan descrie asadar traiectoria sau drumul parcurs de un spion al Aliatilor, Octavio de Villar, spaniol descendent al unei familii instarite de burghezi, trimis de serviciile secrete britanice pe urmele lui Kurt von Sundlo, cu scopul de a afla de la baronul neamt planurile secrete referitoare la armele-surpriza pastrate de cel de-al treilea Reich pentru lovitura decisiva si castigarea razboiului. Astfel se poate intelege importanta personajului Kurt von Sundlo pentru taberele implicate in cel de-al doilea razboi mondial, ca si atentia neobosita a spionilor sau agentilor din diversele servicii secrete. Octavio de Villar trece mai intai prin sudul Frantei pentru a o gasi pe sotia baronului, Manja von Sundlo, care i-ar putea fi de ajutor in tentativa acestuia de a-si indeplini misiunea asumata, in conditiile unor rezultate cat mai satisfacatoare. Caracteristicile romanelor marca Rodica Ojog-Brasoveanu se observa si aici, portretizarea personajelor (taria de caracter, spiritul, fizicul, trairile sufletesti intense etc.) imbinandu-se de minune cu aventurile si pericolele prin care trec personajele, evenimente relatate cu multa siguranta, forta a cuvantului si naturalete. Agentul secret Octavio de Villar hotaraste sa ajunga in Romania impreuna cu baroana Manja von Sundlo pentru a-l intalni pe Kurt. Astfel, ajunsi in Bucuresti, cei doi se vor caza la acelasi hotel in care se gasesc si baronul von Sundlo si Elvira Manu.
Printre spionii sau agentii romanilor care lupta impotriva intereselor germanilor se numara si printul Stefan Duca, alaturi de colonelul retras din activitate Ovidiu Tamas si receptionerul hotelului Athenee Palace, Basile (pe numele real Vasile Sfetcu). Spionii nemtilor sunt reprezentati de o baroana, Edith von Kohler, subordonatul acesteia, Herr Walter si altii, unii recrutati chiar dintre romani. Temandu-se de o posibila influenta negativa sau de acte de spionaj din partea Elvirei Manu, asupra lui Kurt von Sundlo, agentii nemti decid eliminarea acestui potential pericol, neluand in calcul anumite consecinte negative. Cu ocazia unui spectacol dat de celebrul rapsod al vremii, Grigoras Dinicu, in sala de receptie a hotelului mentionat, la care se strang toate personajele cu importanta in intriga sau subiectul cartii, germanilor li se ofera ocazia de inlaturare a Elvirei.
Umorul este si el prezent in paginile romanului, alaturi de dramatismul logic al unor situatii intalnite in vreme de razboi. Cititorul se poate delecta cu suspansul unor situatii-limita, rasturnari de sansa, portretul personajelor memorabile, replici taioase si amuzante si multe altele care se descopera doar citind romanul fascinant ‘Sa nu ne uitam la ceas’. Elementele cuprinse in cartile de spionaj sunt dublate de autenticul unor carti de istorie (prin personajele si evenimentele reale mentionate in roman), in ciuda infloriturilor menite sa dea aerul beletristic necesar. Nu se pot omite nici savurosii termeni ‘invechiti’ sau cei imprumutati din alte limbi, factor suplimentar care contribuie si el, alaturi de ceilalti, la crearea unei atmosfere propice in roman, pentru a surprinde in mod placut un cititor neobisnuit cu opera sau stilul doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu.
Intoarcerile frecvente de situatie si imprevizibilul sunt garantii pentru mentinerea unui interes crescut in randul cititorilor, figurile de stil precum si intelesul metaforic al unor intamplari insemnand alte bile albe bifate de roman. Pentru talentul si modul sau stilul propriu de a scrie si comunica un mesaj cititorului, sugestiva este si imaginea de final descrisa de Rodica Ojog-Brasoveanu in romanul Sa nu ne uitam la ceas. Pentru aflarea detaliilor din roman si a deznodamantului interesant trebuie doar sa lecturezi cartea. Dupa citirea acestui roman sunt sigur ca oricine va fi dispus sa asimileze aprecierile mele la adresa operei marii doamne a literaturii politiste romanesti. Ca incheiere nu pot decat sa va indemn sa parcurgeti paginile acestei scrieri palpitante, o carte care nu te va lasa rece.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Necunoscuta din congelator
On March 18, 2009 in Suspans
Necunoscuta din congelator este unul din romanele politiste de exceptie ale cunoscutei scriitoare Rodica Ojog-Brasoveanu, constituind o noua dovada a stilului admirabil si a talentului incontestabil de care dispune autoarea in creionarea unei lumi cat mai apropiate de obisnuitul cotidian, dar cu intamplari sau coincidente care frizeaza incredibilul si o actiune ce devine tot mai tensionata si captivanta pe masura ce ne cufundam in povestea vietii personajelor, majoritatea comune si normale, unele speciale, cu trasaturi distinse, personaje ’schitate’ cu iscusinta, echilibru si pricepere. In opinia mea romanul Necunoscuta din congelator este unul din romanele de top cu intriga politista-detectivista, daca nu chiar cel mai bun dintre acestea, scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu, alaturi de carti precum 320 de pisici negre sau Disparitia statuii din parc.
Pentru a-mi argumenta afirmatiile de mai sus voi prezenta pe scurt subiectul si intriga din roman, actiunea urmarind mai multe fire narative si parcurgand evolutia simultana a evenimentelor petrecute in viata unor personaje aparent fara legaturi sau relatii intre ele. Actiunea din acest ultim roman al inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu se desfasoara in cadrul Bucurestiului de la sfarsitul secolului XX – inceputul secolului XXI. Intriga cartii rezida in primirea unor colete macabre de catre locatarii unui imobil din Capitala, care contin parti din trupul unei femei despre care nu se cunoaste nimic, cel putin la inceputul romanului si pana se rezolva cazul – membre, cap etc. Primul care descopera o parte din corpul femeii este Harald Balacescu, un diplomat care a fost plecat in strainatate pentru o lunga perioada de vreme, el gasind, dupa intoarcerea la apartamentul din imobilul respectiv, in propriul frigider-congelator, o parte din cadavrul femeii necunoscute. Dupa acest episod neobisnuit si odios, intamplarile si evenimentele incep sa se precipite, vara torida parand a-l obliga pe potentialul criminal sadic sa accelereze ritmul debarasarii de fragmentele apartinand trupului transat cu sangele rece al unui macelar. O alta familie din acelasi bloc, familia Dimitrescu, va fi destinatara unor fragmente din corpul femeii transate.
Politia si organele legii se confrunta asadar cu bizareriile unui caz nemaivazut, detaliile si informatiile privind identitatea victimei lipsind cu desavarsire, alt obstacol fiind si impresia de teama, neliniste sau de ascundere a anumitor fapte din trecut pe care o lasa locatarii interogati, mai ales cei care primesc acele colete rezultate dintr-o crima odioasa, reticenta persoanelor respective incurcand si mai mult inspectorii si anchetatorii. Urmarea este ca politia incepe sa acumuleze suspiciuni si fata de cei care sunt vizati de ucigas pentru trimiterea pachetelor nedorite. Desi punctele comune sau legaturile dintre locatarii imobilului cu pricina par inexistente, un inspector descurcaret, Dinu Manescu, fiul unui instarit avocat, descopera o posibila conexiune, numele de Martian gasindu-se si in agenda familiei Dimitrescu si in cea a diplomatului Balacescu. Desi se poate dovedi o pista care nu are vreo legatura cu dosarul “necunoscutei din congelator”, inspectorul Manescu decide investigarea eventualei coincidente a aparitiei numelui unui personaj cu un trecut sumbru si prezentul unei vieti de cartofor – Razvan Martian. Pe parcurs incep sa se petreaca unele crime cu iz de vendetta, criminalul care pare sa razbune amintiri ale trecutului neavand, in aparenta, vreo treaba cu “necunoscuta din congelator”. Alte personaje care au o anumita importanta in poveste sunt doctorita Ecaterina Sofron, comparata de sotul ei Dumitru cu o ‘terorista’, familia avocatului Dragusin, un striper – Ciprian Poenaru, inspectorul Panait dar si altii. Importanta covarsitoare in solutionarea acestui caz o are inspectorul Panait, alaturi de asa-zisa bona a copilului familiei Dimitrescu, domnisoara Lola Damian, care ascunde secrete de neinchipuit la inceputul socantelor primiri de pachete macabre si scabroase.
Complexitatea povestilor de viata ale personajelor, dezvoltarea cu naturalete a mai multor microsubiecte, intrigi variate (dragoste, parvenitism etc.) si laturi multiple ale firului epic principal, din care rezulta fire narative secundare, dar esentiale pentru dosarul cunoscut drept “necunoscuta din congelator” sunt doar unele dintre punctele forte ale romanului. Constructia romanului Necunoscuta din congelator este una echilibrata, mai ales prin buna elaborare a unei intrigi solide si reusita combinarii optime intre pasajele descriptive, portretizatoare, si ’scenele’ caracteristice unui thriller politist de calitate, cititorul putandu-se identifica uneori cu deciziile sau actiunile personajelor. Astfel autoarea edifica si asigura o lectura captivanta, traita cu sufletul la gura de cel care parcurge filele romanului, actiunea cartii fiind cu siguranta una care nu se destrama pe parcurs si ‘conservand’ pana la final interesul avut de cititor. Coerenta si fluiditatea povestii cartii, imprevizibilul si coincidentele intalnite la tot pasul, sansa care o aduce pe una din fiicele victimei intr-o sectie de politie unde este afisat portretul-robot al figurii decedatei, fapt care duce la identificarea persoanei respective, reprezinta tot atatea puncte forte ale scrierii. Inlantuirea unor destine sau prezentarea unor traiectorii diferite parcurse de personajele cu rol relativ important in carte garanteaza marca inconfundabila a scrierilor doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu si stilul aflat sub semnul autenticului.
Deznodamantul profund al romanului Necunoscuta din congelator este relevat de imaginea idilica si debordanta prin optimism si gandire pozitiva a cuplului de indragostiti mergand mana in mana, comparat cu un tot unitar sau ansamblu ce nu poate fi ‘erodat’. Tenta sau intentia metaforica si chiar de pilda moralizatoare este, deci evidenta in finalul romanului. Pot spune, sub forma unei concluzii ca, prin Necunoscuta din congelator, Rodica Ojog-Brasoveanu a realizat o incheiere apoteotica a unei cariere prolifice si a unei opere indeajuns de vaste pentru a o situa printre cei mai buni si valorosi scriitori de literatura politista si nu doar atat. Indemnul meu este acela de a lua parte la o experienta palpitanta, prin lecturarea acestui roman.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Dorothy L. Sayers – Cinci piste false
On March 18, 2009 in Suspans
Dorothy Leigh Sayers (1893, Oxford – 1957, Essex) face parte, cu siguranta din galeria scriitorilor de romane politiste cu renume mondial, alaturi de Agatha Christie, Georges Simenon si altii. Celebra scriitoare a studiat limbile moderne si literatura medievala la Oxford. In 1923 Dorothy L.Sayers incepe sa publice seria de romane politiste clasice Aventurile lordului Peter Wimsey, insumand un total de cincisprezece volume. Dintre volumele seriei amintite fac parte si Unnatural Death (O moarte suspecta) si Five Red Herrings (Cinci piste false), carti aparute la Editura Nemira.
Dorothy L. Sayers, mare amatoare de literatura politista, a fost membra a Detection Club, alaturi de Agatha Christie si John Dickson Carr. Cinci piste false, publicat prima oara in 1931, prezinta cititorului un nou caz care trebuie rezolvat de autoritati cu ajutorul nepretuit al celebrului detectiv britanic, lordul Peter Wimsey. Cititorul poate fi de acord, fara rezerve, cu descrierea facuta de P.D. James referitoare la personajul principal al cartii, lordul Peter Wimsey ca fiind un personaj excentric – bibliofil, meloman – ale carui calitati (putere de intelegere, intuitie, intelepciune, metode stiintifice de investigare a unor crime etc.) dublate de ajutorul valetului sau Bunter si de eforturile politiei il conduc spre descoperirea faptasilor si a celor mai ascunse mobiluri ale crimei. Aristocratul Wimsey da dovada de rabdare si calm in rezolvarea cazurilor la care participa, impresionand prin atitudinea, prestanta si hotararea afisate de-a lungul unei anchete, pe langa evidentele calitati necesare unui detectiv.
Actiunea se petrece, in linii mari, intr-o zona rurala din Regatul Unit, o localitate scotiana, unde majoritatea membrilor comunitatii sunt pescari si pictori, iar obiceiurile unor bautori de whiskey nu lipsesc. Intriga romanului o reprezinta elucidarea imprejurarilor in care a murit Campbell, un membru certaret al satului si antipatizat de foarte multe persoane. La inceput indiciile par sa conduca spre un accident banal, trupul neinsufletit al lui Campbell fiind descoperit langa un rau, la marginea caruia se afla un fel de poteca abrupta catre locul unde, conform presupunerilor, persoana decedata incepuse pictarea unui tablou.
Romanul, elaborat pe parcursul a 29 de capitole, are o desfasurare a evenimentelor bine gandita, cu fiecare pagina parcursa intensitatea crescand si starea de tensiune sau imprevizibil ‘fortand’ pe oricare cititor sa nu lase cartea din mana, pentru a putea afla deznodamantul anchetei intreprinse de politie si lordul Peter Wimsey. Stilul clasic emanat de paginile romanului nu mi se pare a fi unul care sa pacatuiasca prin detalii inutile sau alte trasaturi, autoarea obtinand in opinia mea o combinatie echilibrata intre ritmul sustinut al actiunii si evocarea sau descrierea unor amanunte, care se dovedesc esentiale si necesare in ansamblul povestii.
Dupa ce se descopera un semn pe tampla lui Campbell si se face autopsia cadavrului, se va lua in serios si eventualitatea crimei, urmand sa se caute posibilii martori si persoanele care ar fi avut resentimente fata de persoana respectiva. Drumul spre solutionarea cazului este unul destul de anevoios, mai ales ca suspectii, printre care este gasit si criminalul, sunt 6 pictori din zona – Graham, Farren, Strachan, Gowan, Waters si Ferguson, chiar vecinul lui Campbell. Fiecare dintre acestia are un alibi mai mult sau mai putin credibil, insa datoria politiei este verificarea oricarei piste disponibile. Urmarea, indeajuns de logica, este necesitatea eliminarii din calcul a celor 5 piste false pentru descoperirea ucigasului. Suspectii vor fi interogati, toti oferind cate o relatare proprie a intamplarilor precedente serii in care Campbell a fost vazut viu ultima oara si alibiurile de rigoare. Un fapt ciudat este constituit de disparitia pentru o vreme a unuia din personajele suspectate de crima, lucru ce poate trada anumite motive sau temeri, dar si amplifica suspiciunea reprezentantilor legii. Treptat se contureaza 5 teorii distincte, cate una pentru sergentul Dalziel, inspectorul Macpherson, seful de politie Maxwell, agentii Duncan si Ross.
Lordul Peter Wimsey, desi va aprecia cele cinci teorii referitoare la faptas sau posibilul vinovat, va darama rand pe rand toate aceste piste false urmarite, punand la cale reconstituirea presupusei crime si argumentarea logica a banuielilor sale prin elemente diverse- tehnici stiintifice, instalarea unei echipe, conduse de Wimsey, in casa lui Ferguson (vecinul celui mort, Campbell), folosirea indiciilor si dovezilor deja existente, ca si utilizarea flerului, sireteniei si experientei. Putem spune ca Wimsey se foloseste si de psihologic pentru a-l atrage in capcana pe vinovat.
Rezultatul imprevizibil al anchetei, demontarea presupunerilor false cu naturalete, perseverenta lordului pentru rezolvarea anchetei, eventualul pericol de a fi atacat (pentru anchetatori, si in mod special pentru Wimsey) de criminal samd. sunt o mica parte din caracteristicile definitorii ale talentului si calitatilor scrierii lui Dorothy L. Sayers.
Multitudinea factorilor si obstacolelor intalnite de reprezentantii legii se depaseste prin iscusinta nativa a lordului Wimsey si prin gasirea unor argumente solide si demonstratii infailibile care duc in final la reusita. Un element demn de mentionat este graiul specific al scotienilor, evident in roman prin traducerea inspirata, un fel de moldoveneasca a romanilor. Pentru a concluziona, tot ce as mai putea spune este ca fanii genului sau ai autoarei vor fi multumiti de alegerea lor legata de o lectura memorabila, si anume clasicul roman politist Cinci piste false.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Tonino Benacquista – Comedia ratatilor
On March 18, 2009 in Suspans
Romanul Comedia ratatilor apartine literaturii politiste, intriga si suspansul din desfasurarea actiunii cartii, ca si momentele de comic, dramatism sau tragic, intalnite pe parcurs, insemnand tot atatea puncte forte ale unei scrieri concise care trezeste interesul si captiveaza atentia cititorului, mai ales ca dimensiunile acestui roman sunt destul de reduse. Pe langa Comedia ratatilor, o alta scriere de-a lui Tonino Benacquista tradusa la Editura Nemira este romanul Malavita. Tonino Benacquista, scriitor francez cu origini italiene, a reusit sa obtina pentru Comedia ratatilor Marele Premiu de literatura politista, Trofeul 813 pentru cel mai bun roman si Premiul Mystere al criticii franceze, distinctii indeajuns de graitoare pentru calitatea romanului si atractive pentru potentialul cititor sau cumparator.
Personajul central al cartii este Antonio Polsinelli, un francez originar din Italia, care locuieste la Paris. Din aceste detalii partiale de ordin biografic se poate observa similitudinea sau tangenta, fortuita sau poate intentionata, dintre eroul romanului si autorul acestuia. Dupa scurte descrieri ale membrilor familiei si ale amintirilor legate de copilarie si adolescenta ale personajului principal, ritmul si evolutia evenimentelor cunoaste o accelerare treptata. Astfel, Antonio se intalneste dupa multa vreme cu prietenul lui din copilarie, Dario Trengoni, ocupatiile si tabieturile acestuia din urma constituind o necunoscuta destul de mare pentru Polsinelli, care va avea parte de multe surprize si descoperiri socante dupa ce Dario este asasinat in mod misterios.
Una din primele surprize avute de Polsinelli dupa moartea prietenului italian Dario este aflarea vestii ca este beneficiar al testamentului intocmit de Trengoni, mostenind patru hectare de vie intr-un colt uitat al Italiei. Sfasiat intre simtul de datorie fata de doleantele prietenului si teama pentru propria viata, dublata de opinia ca i s-a jucat o farsa, Antonio Polsinelli decide cu greu sa plece in Italia cu scopul respectarii memoriei lui Dario si cu vointa de a incerca macar sa puna pe picioare o afacere potential profitabila sau de a castiga ceva din vanzarea viei catre o persoana interesata si probabil mai priceputa. Imprevizibilul si pericolele situatiilor pe care le infrunta si uneori neincrederea in propriile forte il vor dezavantaja pe Antonio, mai ales dupa ce statuia sfantului protector al locului, Sant’Angelo, unde e situata si via va incepe sa faca asa-zise minuni. Interesul fata de localitate creste ca urmare a unei ‘minuni’ facute de Sant’Angelo, iar mai ales via cu pricina ii aduce lui Polsinelli diverse oferte de cumparare, respectiv vanzare, una mai ‘generoasa’ decat alta.
Elementele unui thriller politist de valoare ridicata se intrepatrund lesne cu trasaturi ale comediei si dramei – limbajul specific italienilor in cea mai mare parte, situatii-limita debordante prin caracteristici ale umorului negru si nu numai – nelipsind nici detaliile biogafice care apartin tatalui lui Antonio, ce se vor dovedi foarte importante in ansamblul povestii din roman si intelegerea subiectului si actiunii cartii. Polsinelli se va confrunta cu multiple presiuni din partea unora dintre marii banditi ai lumii, chiar membri ai Mafiei, dar mai stranii si cu un haz aparte, pe langa amenintarile anumitor escroci, fiind influentele si presiunile exercitate de Vatican.
Pe parcursul actiunii, Antonio se va simti atras de o localnica in a carei pensiune este gazduit, iar vecinul celor patru hectare de vie de care dispune, signor Mangini, aparent un prieten in care se poate increde pana la capat, isi tradeaza spre finalul romanului adevarata fata si comportamentul machiavellic adoptat. Cei 30000 de litri de vin prost obtinuti pe cultura de vita-de-vie mostenita atarna ca o piata de moara de gatul lui Polsinelli, deoarece toate parohiile din Italia vor dori acel vin pentru slujbele lor de impartasanie, iar treptat se amplifica si tensiunile dintre personajul central si membrii comunitatii locale. Urmarea este intinderea la maximum a nervilor eroului in conditiile unei haituiri permanente din partea taranilor, mafiotilor sau a membrilor Bisericii de la Roma. Antonio Polsinelli este obligat sa suporte un tempo sufocant impus de ofertantii care pretind o anumita parte din vie, amenintarile la viata sa dovedindu-se cat se poate de reale, scapand mai multor tentative de asasinat sau linsaj. In final Vaticanul se dovedeste chiar mai tare decat Mafia in urmarirea si indeplinirea scopului propus, iar incheierea este una destul de fericita si reusita.
Tonino Benacquista realizeaza cu iscusinta un roman antrenant si plin de suspans, imbinarea optima dintre elementele genului policier, comedy sau dramatic aratand talentul autorului. Personajele cu un trecut tenebros, precum signor Mangini sau mafiotii pe care-i ‘intalnim’, se completeaza cu unele a caror istorie este asemanatoare unei carti deschise, deci exista un melanj intre caracterele negative si antipatice, pe de o parte, si cele pozitive care induc unui cititor sentimente de simpatie, chia mila si compasiune cateodata. Cel care a citit cartea se poate identifica in unele momente cu anumite personaje, chiar cu Antonio Polsinelli.
In opinia mea, impresioneaza asemanarea dintre numele si detaliile biografice ale unor personaje, mai mult sau mai putin prezente in poveste, si cele legate de autor si evidentiate in dedicatiile transmise de acesta spre rude si cunoscuti la inceputul cartii. Demn de amintit este si detaliul nararii la persoana I. Oricum Comedia ratatilor este un roman care merita avut, titlul de asemenea cred ca este bine ales, iar cititorul nu ar trebui sa piarda sansa de a avea si de a lectura o astfel de carte savuroasa si bine construita!
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Gardner Dozois – The Year’s Best Science Fiction (vol. 1)
On March 18, 2009 in SF
Gardner Dozois este un celebru editor si scriitor de science fiction cu numeroase premii la activ. Printre acestea putem enumera cele cincisprezece Premii Hugo – record absolut – pentru cel mai bun editor profesionist, obtinute intre 1984-2004, cand a editat revista Asimov’s Science Fiction, cincisprezece Premii Locus castigate dupa 2004, ca editor al prestigioasei antologii TheYear’s Best Science Fiction (publicata anual din 1984), iar ca scriitor a fost distins cu doua Premii Nebula, pentru povestirile The Peacemaker (1983) si Copilul diminetii (1984). Toate aceste date despre cariera prolifica a lui Dozois sunt indeajuns de satisfacatoare, zic eu, putand starni interesul oricarui pasionat de SF, dar si altor cititori.
Acest prim volum, aparut la Editura Nemira in 2007 cuprinde texte din cea de-a 23-a colectie anuala a The Year’s Best Science Fiction, publicata in 2006. Pentru acest volum, Gardner Dozois a fost rasplatit cu Premiul Locus 2007 pentru cea mai buna antologie a anului. Este deci de inteles aprecierea fanilor si criticilor, varietatea povestirilor si nuvelelor, de calitate ridicata, intalnite in culegerea de fata justificand din nou afirmatia care descrie cel mai bine Antologiile lui Gardner Dozois : o “venerabila institutie” a genului SF.
La inceputul culegerii ni se ofera nuvela britanicului Ian McDonald, Mica zeita, care poate fi inclusa in genuri literare precum SF si Fantasy. Subiectul nuvelei il reprezinta calea urmata in viata de o tanara din India unui viitor al diversitatii si complexitatii culturale, in care tehnologia de varf coabiteaza cu stravechile rituri, traditii, credinte si obiceiuri, alaturi de extremele bogatie exorbitanta – saracie dusa la limita de jos a supravietuirii de pe o zi pe alta. Este prezentat drumul parcurs de tanara indianca de la o simpla persoana la o zeita, pregatirile prin care trece eroina si aventurile traite lasand impresia unei calatorii initiatice. Ni se descriu elementele caracteristice si detaliile culturii hinduse – zeitati, feluri de imbracaminte, locuinte si temple etc. – in contextul dezvoltarii tehnologice, evidentiata prin robotii din garda imperiala, arme si obiecte futuristice samd. Suspansul si tensiunea reiesite din paginile lecturate vor tine cititorul cu sufletul la gura pana la final.
Alastair Reynolds, autor celebru pentru romanul Revelation Space si culegerea de nuvele Cainii de diamant. Zile pe turcoaz, aparuta la Nemira, ne ofera in povestirea intitulata Dincolo de Falia Aquila, o scriere plina de suspans si trairi intense. Textul prezinta voiajul efectuat de membrii unei nave interstelare de mare viteza, la capatul caruia se vor confrunta cu surprize si intamplari socante. Nava respectiva, un transportor de marfuri, va avea o misiune care se dovedeste irealizabila, probabil din cauza unei erori umane. Personajul central este Thom, capitanul navei, care se dovedeste singurul supravietuitor al calatoriei, destinatia la care ajunge transportorul fiind una extrem de departata de lumile cunoscute omului la momentul respectiv, si deci necunoscuta, iar Thom e nesigur daca isi va mai vedea vreodata sotia sau alte cunostinte. Povestirea e foarte captivanta si nu trebuie ratata. Se poate spune ca textul e aproape unul hard SF cu valente filosofice sau psihologice.
Vara triceratopilor, de Michael Swanwick, este o povestire de un lirism aparte, iar subiectul tratat este posibilitatea unei intalniri intre om si dinozaur, mai exact intre om si o turma de triceratopi, implicand si o sugestie de a medita cum ti-ai petrece timpul avut pentru contemplarea unor creaturi asa de ciudate, cum ar fi pe durata unei veri toride dintr-un viitor nedefinit. Scrierea este cu siguranta una fascinanta si bine construita.
Camuflaj, de Robert Reed, constituie o povestire fabuloasa, descriindu-ne o lume viitoare in care tot felul de rase de extraterestri, unii din ei umanoizi, traiesc alaturi de oameni si roboti pe o nava cosmica uriasa, mai mare decat toate constelatiile sau lumile luate impreuna. Eroul este un om a carui identitate reala nu se cunoaste, pe nume Pamir, nevoit sa isi asume o misiune periculoasa, si anume descoperirea unui criminal misterios aflat pe nava, la buna distanta de casa lui. Aventurile parcurse de erou garanteaza cufundarea cititorului in lumea minutios edificata de autor, trasaturile specifice ale SF-ului impletindu-se cu intriga de natura detectivista. Pentru a gasi raspunsul la enigme si a sti care e deznodamantul, nu ratati aceasta povestire.
Ken MacLeod dovedeste, prin povestirea sa ingenioasa, O speta de concordie ca primul contact al omului cu o rasa extraterestra ne poate rezerva multe surprize, iar asteptarile nu ar trebui sa fie neaparat legate de contactul cu o rasa superioara sau inzestrata tehnologic in modul perceput de omenire. O scriere savuroasa si palpitanta.
In Planul lui Blemmye, Bruce Sterling, reprezentant al miscarii cyberpunk si scriitor de hard SF renumit, construieste o lume magica si tainica, actiunea desfasurandu-se pe fundalul Cruciadelor, un fel de Ev Mediu timpuriu. Se intalnesc elemente ale SF-ului (arme ciudate, creaturi diavolesti samd.), dar si din literatura fantasy cu iz de epopee istorica. Caracteristicile combinate ale hard SF cu cele fantasy, ca si maiestria stilului prin care autorul schiteaza o fresca a epocii Marilor Cruciade, constituie tot atatea puncte forte ale nuvelei. Dusmanii inversunati de pe campul de lupta, crestinii si islamicii, sunt dispusi sa se alieze impotriva unor inamici comuni, niste creaturi ale fortelor intunericului.
Britanicul Stephen Baxter construieste o povestire plina de imaginatie si spirit anticipativ, specific fictiunii de calitate, prin Copiii timpului. Actiunea este plasata intr-un viitor apocaliptic, in care Pamantul este aproape nelocuibil dupa o catastrofa de proportii globale, numita Focul cel Mare, consecinta fiind schimbari tectonice sau modificari ale proportiei gazelor si elementelor chimice din atmosfera. Sunt evidente trasaturile unei distopii, dar si cele ale unei scrieri capabile sa evidentieze partea plina a paharului, prin supravietuirea unei populatii umane, ce-i drept reduse ca numar, populatie imprastiata pe toate meridianele Terrei. In ciuda viziunii din aceasta scriere distopica ne putem consola cu sublinierea sau punctarea capacitatii de adaptare si supravietuire a speciei umane, chiar in conditiile unei clime vitrege. Stilul metaforic al scrierii impresioneaza inca din primele pagini, iar cititorul nu va ramane dezamagit de calitatea scrierii.
In povestirea Valul, care debordeaza de imaginatie si maiestrie, Gene Wolfe evoca intamplari dintr-o lume in care oamenii sunt obligati sa realizeze constructii pe diverse platforme sustinute de o apa aflata intr-o continua miscare. Lucrurile se vor precipita pe masura ce doua platforme, dintre care una fiind cea a personajelor esentiale in poveste, se apropie si sunt pe cale sa se ciocneasca, rezultatele unei eventuale coliziuni putand fi chiar fatale pentru locuitorii de pe platforma cu dimensiuni mai reduse.
Neal Asher descrie in povestirea sa fascinanta, Bland graia macaretul, o planeta care ascunde multe surprize, Myral, pe suprafata careia traiesc diverse forme de viata, unele vietati asemanatoare celor de pe Pamant, dar altele cu aspect infricosator si respingator, creaturi precum ‘marpul’, care umbla in haite de mai multi indivizi, sau chiar ‘macaretul’, banuit a fi doar o legenda sau un mit. Un grup de patru oameni ajunsi pe planeta respectiva, doi barbati si doua femei, au ca tel, macar unii din ei, vanarea si capturarea unui macaret. Intre timp ei vor impusca si membri ai unor haite de ‘marpi’, iesiti in calea lor accidental. Pentru a afla restul povestii si care sunt eroii si oponentii lor, nu rata o povestire magnifica in care sunt incluse armele, obiectele, costumele scut si multe altele specifice genului SF.
Cunoscutul scriitor Joe Haldeman da masura talentului sau si in povestirea cu tenta religioasa Inger de lumina, in care un negustor arab reuseste un troc, prin care cedeaza o revista veche unui extraterestru special ca infatisare si nu numai, obtinand in schimb un glob stralucitor, lumina lui avand toate culorile curcubeului. Globul respectiv face senzatie printre colegii negustorului si lumea venita in targ, fiind considerat chiar un inger. Actiunea se petrece intr-un viitor nedefinit, cand e deja instaurata o noua credinta, Chrislam, perioada mai exacta fiind una din zilele apropiate de Craciun.
Nuvela care incheie volumul este cea a lui James Patrick Kelly, Foc, actiunea ei petrecandu-se pe o planeta rurala indepartata, autoizolata prin semnarea anumitor tratate. Spur, unul din pompierii care se lupta cu focurile pe planeta respectiva, asista la moartea unuia dintre cei mai buni prieteni ai sai, Vic, pe care nu-l poate salva dupa ce acesta este cuprins de flacari. Situatia lui Spur devine una ingrata, deoarece, pe langa faptul ca este internat intr-un spital dotat cu docboti – un tip de roboti medicali, doctori care ajuta la recuperarea pacientului, cum e cazul eroului care a suferit unele arsuri, si relatiile cu sotia sa, Comfort, sora lui Vic, devin din ce in ce mai incordate. Colac peste pupaza, fara a intentiona acest lucru, reuseste sa contacteze locuitorii altei planete prin folosirea unui tell din salonul spitalului, iar acei extraterestri umanoizi reprezentand o specie pasnica vor ateriza pe planeta lui Spur, luand legatura cu el. Consecintele intalnirii dintre specia umanoida si localnicii din satul de bastina al lui Spur stau sub semnul imprevizibilului si al necunoscutului, de aceea li se va atribui vizitatorilor identitatea unor oaspeti de seama. Suspansul si surprizele rezervate de autor acestei scrieri de inalta calitate, alaturi de specificul unui text SF, pot numai sa incante cititorul, pus in situatia de a nu sti dinainte deznodamantul lecturii parcurse.
Alte povestiri si nuvele care apar in culegere sunt cele aprtinand lui David Gerrold, In zona de seism (un hard SF) si Vonda McIntyre, Companionii (cu elemente de fantasy si posibil hard SF, iar viitorul este unul baroc si foarte indepartat).
Pentru a trage o concluzie, eu as spune ca cele mai impresionante si remarcabile povestiri sau nuvele, cel putin ca parere personala, au fost scrierile lui Alastair Reynolds, Michael Swanwick, Robert Reed, Ken MacLeod, Stephen Baxter, Gene Wolfe, Neal Asher, Joe Haldeman sau James Patrick Kelly. Cu toate acestea, nu se poate spune ca celelalte scrieri nu sunt demne de aprecieri sau ca n-ar fi valoroase, dar aici intervine chestiunea de gusturi, care difera de la un cititor la altul sau de la o persoana la alta. Cred ca oricine, dar in special fanii genurilor si scriitorilor care se reunesc in aceasta culegere, ar avea aceleasi sentimente de admiratie si apreciere la adresa Antologiilor lui Gardner Dozois, precum cele ale cunoscutelor reviste Publishers Weekly, New York Times Book Review, Booklist sau altele la fel de valoroase. In orice caz, opinia mea este ca nu veti regreta achizitionarea sau lecturarea acestui volum magnific de proza scurta, autorii de toate varstele si glasurile lor variate oferind o experienta unica si de neuitat pentru un pasionat cititor. Cu speranta ca v-am convins sa luati parte la o antologie de inalta tinuta, nu-mi ramane decat sa va urez lectura placuta!
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – 320 de pisici negre
On March 17, 2009 in Suspans
Romanul 320 de pisici negre este una din cele mai bune carti politiste scrise de celebra autoare Rodica Ojog-Brasoveanu, cu un ritm ametitor si aproape exploziv al actiunii. ‘320 de pisici negre’ constituie unul din romanele incluse in seria Melania, alaturi de Cianura pentru un suras (chiar primul volum al ciclului), Anonima de miercuri sau Disparitia statuii din parc sau (ultimul volum al seriei), unde personajul principal este Melania Lupu, o excentrica si simpatica batranica, un personaj pitoresc in literatura autohtona. Cartea prezinta un nou sir de aventuri prin care trece Melania, talentul ei legat de punerea in dificultate atat a oamenilor legii cat si a infractorilor parand sa fie unul inepuizabil, la fel ca sarmul folosit eficient pentru a influenta sentimentele sau trairile anchetatorilor, efectul fiind garantat, cu precadere, in cadrul discutiilor avute cu maiorul Cristescu.
Actiunea se desfasoara pe fundalul unui Bucuresti de la mijlocul deceniului 8 al secolului trecut, deci pe la 1975. La debutul romanului aflam ca, pe baza unor probe si dovezi obtinute de Politie (sau Militie) prin maiorul Cristescu, Melania Lupu este arestata pentru implicarea intr-un caz dubios. In acelasi timp, o alta doamna in varsta, Olga Tudor, este acuzata de trafic de influenta si condamnata la inchisoare. Un fir narativ paralel este cel care descrie intalnirea la nivel inalt a infractorilor europeni organizati sub cupola unei asociatii condusa de un elvetian, facandu-si aparitia si niste americani in functia de invitati speciali, oaspetii escrocilor din Europa.
O figura importanta si interesanta isi face aparitia la intrunirea marilor hoti, si anume englezul Ned Morton, care planuieste o ultima lovitura de amploare inainte de a se retrage. Obiectivul sau este capturarea unei statui de aur in marime naturala a Fecioarei Maria, de aceea dupa memorarea datelor legate de povestea statuii, va porni pe o pista gasita ca urmare a relatiilor avute in lumea interlopa. Dupa ce afla ca statuia, ajunsa in mainile unui roman emigrat din tara natala a fost ascunsa de acesta in anume loc tainuit de el cu stirea sotiei ramase in Romania, englezul decide sa riste si sa se aventureze in cautarea Madonei de aur, plecand spre Bucurestiul necunoscut lui.
Inca de la sosirea la aeroport, urmata de intrarea propriu-zisa in Capitala Romaniei, Ned Morton este surprins si oarecum socat de aspectul oamenilor, imobilelor sau de ritmul vietii intalnit pe strazile parcurse. Dupa ce se foloseste de punctul de legatura avut si intalneste o persoana de contact care nu ii poate da prea multe informatii sau ajutor, Ned isi gaseste trei complici romani care sa-l sustina in atingerea telului sau, unul pe drumul caruia exista multe obstacole greu de inlaturat. Cazat la unul din marile hoteluri ale Bucurestiului, Ned va concepe planul de eliberare a Olgai Tudor, personaj-cheie in toata afacerea cu statuia. Intamplarile bizare se tin lant pentru misiunea englezului, cea a carei evadare se reuseste fiind tocmai Melania. Printr-un joc actoricesc etalat cu profesionism, naturalete si forta debordanta, Melania convinge rapitorii ca fara motanul ei Mirciulica nu exista chip de a le putea fi de folos, cu orice tip de informatie.
Romanul abunda in momente de suspans, tensiune, intoarceri sau rasturnari de situatie, umor rafinat si situatii hazlii care fac deliciul povestii si multe alte elemente sub marca autentica a inconfundabilei si inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu. Cartea beneficiaza de trasaturile unui roman politist memorabil, scriitoarea lasandu-si amprenta stilului si prin izul de scriere romaneasca, putem spune un iz dat de mix-ul umor-dramatism din evolutia evenimentelor si aventurilor traite de personaje, riscul de multe ori necalculat al actiunilor intreprinse tinand in priza cititorul pentru aflarea deznodamantului. Nu lipsesc convorbirile Melania-Mirciulica, Melania-Melania si alte lucruri ce caracterizeaza personajele pitoresti sau istoriile si istorisirile acestora.
Subiectul romanului este, in opinia mea unul bine elaborat, intensitatea actiunii fiind una antrenanta si captivanta, chiar exploziva in multe momente. De-a lungul romanului ne intalnim si cu unele personaje din politie, cunoscute fanilor seriei, esentiale in anchetarea si rezolvarea cazului. Consider ca doamna Rodica Ojog-Brasoveanu ar fi meritat cu prisosinta multe premii in literatura politista, mai ales pentru unul din romanele din seria Melania, chiar pentru acesta, de ce nu?! Titlul inspirat, dar si dorinta oricarui cititor de a descoperi restul detaliilor actiunii si incheierea romanului, pe langa recenzia mea, sper ca vor fi indeajuns de convingatoare pentru ca nu doar pasionatii si fanii acestor opere sa cumpere si sa citeasca o carte remarcabila, 320 de pisici negre!
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Disparitia statuii din parc
On March 13, 2009 in Suspans
Disparitia statuii din parc este romanul politist care prezinta un alt caz al politiei, unde simpatica Melania Lupu, o doamna in varsta, aparent obisnuita, isi face aparitia pentru a da un ajutor organului legii, dar, mai ales pentru a-si satisface curiozitatea si spiritul de aventura, trasaturile specifice ale acestui personaj principal. In aceasta carte, Rodica Ojog-Brasoveanu ne descrie, deci, noile aventuri traite si incurcaturi create de Melania Lupu, personaj indragit si renumit, cu siguranta, pentru cititorii romanelor politiste ale inconfundabilei autoare, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Eroina romanului, Melania este un personaj memorabil prin excentricitate si anumite ciudatenii sau tabieturi, elemente care contribuie la pitorescul romanului, intalnindu-se si alte personaje demne de remarcat si tinut minte, unul din faptele care confirma talentul si calitatea operei scriitoarei Rodica Ojog-Brasoveanu. Cadrul actiunii il reprezinta Bucurestiul, in apropiere de sfarsitul perioadei ceausiste, cu aproximatie, pe la 1986-1987, Rodica Ojog-Brasoveanu construind o poveste antrenanta si bine inchegata pe fundalul Capitalei din epoca socialista. Intriga din roman consta, dupa cum sugereaza si titlul, in misterioasa disparitie a unei statui dintr-un parc al Capitalei, fapt care socheaza atat localnicii-vecini ai parcului, cat si politia si reprezentantii legii, alarmati si derutati de un fapt asa ciudat si nemaiintalnit.
Melania Lupu se implica in ancheta cazului statuii disparute, ea venind la politie cu o poveste bine ticluita pentru a-si justifica interesul manifestat in legatura cu disparitia statuii si cu solutionarea dosarului respectiv. Maiorul Cristescu, vesnic desemnat in cazurile legate de Melania, considerat chiar expert in comunicarea cu simpatica batranica, va beneficia acum doar de statutul de sfatuitor sau consilier al maiorului Minerva Tutovan, desemnata sa se ocupe de rezolvarea cazului disparitiei statuii. Personajele sunt veridice, mai ales prin caracter, trasaturile fizice distincte si replicile sau starile de emotie si tensiune specifice vremurilor respective. Dintre personajele esentiale in desfasurarea sau modul de evolutie al cazului fac parte si sotii Candian, cu anumite probleme conjugale, domiciliul acestora, situat in apropierea parcului din care a disparut statuia, fiind un bun punct de supraveghere a parcului. In spatele disparitiei statuii din parc se descopera o conexiune cu o istorioara despre o comoara tainuita din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, hotii au, in consecinta, din punctul lor de vedere, motive temeinice pentru a incerca o actiune ilegala atat de necugetata. Suspansul nelipsit si ritmul vibrant al actiunii conduc spre captivarea totala a cititorului, necunoscutul in legatura cu rezolvarea problemelor si farmecul aparte al personajelor si situatiilor intalnite garantand o lectura impresionanta pentru oricine.
Specificul genului policier – rasturnari de situatie, filaje, urmarirea simultana a mai multor ipoteze, indiciile pe alocuri derutante sau incomplete s.a.m.d. – se imbina de minune cu elemente ale comicului si dramaticului. Fina realizare a unui subiect ce poate iesi, in mod normal, din cotidian este un alt punct forte al scrierii. Umorul tipic romanelor care o au ca eroina pe Melania Lupu – dialogurile Melaniei cu motanul ei negru, Mirciulica, atitudinea inocenta si copilaroasa uneori a doamnei Lupu, dar si altele – alaturi de specificul propriu spatiului si literaturii romanesti sunt doar o mica parte din intregul care asigura deliciul cartii.
Pentru aflarea faptasilor si descoperirea detaliilor povestii prezentate de mine pe scurt, sfatul meu ar fi sa nu ratati acest roman remarcabil. Autoarea ofera la final o imagine pozitiva, Melania si maiorul Minerva Tutovan lasand impresia unei posibile prietenii, chiar una sincera, dupa ce pe parcursul romanului s-au gasit intr-o cursa palpitanta pentru elucidarea cat mai rapida a enigmelor din cazul statuii disparute, sub privirile atente ale maiorului Cristescu, amuzat de multe ori de diversele intamplari. Romanul Disparitia statuii din parc incheie seria Melania intr-un mod placut si relaxant, alte romane ale seriei fiind si cunoscutele 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, aparute la Editura Nemira, dar si altele. Oricum, impresia pe care o lasa Rodica Ojog-Brasoveanu si in acest roman este aceea ca numele domniei sale ar putea sta fara jena in panteonul marilor scriitori de literatura politista – si nu numai – cu renume mondial.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
