Nimicul de temut – Julian Barnes
In February 08, 2010 in Carti, Literatura contemporana
Ce este Nimicul de temut? Nimic altceva decat sfarsitul de neevitat al oricarei existente pamantene, moartea, dar si subiectul cartii omonime a lui Julian Barnes. Romanul este un amestec de intamplari biografice si fictiune si expune o suma de reflectii asupra mortii.
Subiectul generos al cartii ofera autorului posibilitatea sa defineasca moartea in functie de numerosi factori. Astfel, trecerea pe celalalt taram pune problema existentei vietii dupa moarte si, implicit, a relatiei omului cu divinitatea. Nu cred in Dumnezeu, dar ii simt lipsa se confeseaza Julian Barnes in paginile cartii, lasandu-ne sa intelegem ca in umbra acestui reusit paradox se ascunde imperioasa nevoie de a sti ca “dincolo” exista ca notiune spatio-temporala si ca o sansa acordata omului.
Discutia despre moarte este deseori purtata de autor cu fratele sau, Jonathan, profesorul de filosofie de la Geneva. Acesta marturiseste ca, trecut fiind de saizeci de ani, se asteapta sa moara in urmatorii cincisprezece ani si nu stie daca este impacat cu moartea: “stiu ca are sa se intample si nu am cum sa ma impotrivesc in vreun fel; nu o salut, neaparat, dar nici nu ma sperie. “
Atitudinea fratelui-filosof confirma diferentele dintre ei: Julian Barnes recunoaste ca teama de moarte a devenit parte esentiala a fiintei sale, iar detasarea fratelui sau fata de moarte a devenit o caracteristica a acestuia, respectand formatia de manuitor al iluziilor a primului si formatia logica a celuilalt… Read the rest of this entry »
Golem – Gustav Meyrink
In February 04, 2010 in Autori, Carti, Clasici
Intreaga arhitectura umana si obiectuala a ghetoului invie legenda golemului-strigoi, pe care un rabin cabalist il adusese la viata, strecurandu-i intre dinti formula magica. Zicala romaneasca “fiecare isi poarta crucea sa” se poate adapta aici la: fiecare isi poarta Golemul sau.
Fara indoiala, Gustav Meyrink nu e doar un psiholog de un rafinament innascut ci si un initiat capabil sa depisteze existenta unor forte supranaturale cu care comunica intr-un mod misterios si extenuant. Tulburarile psihice si amnezia lui Pernath sunt simple mijloace de mascare a supranaturalului, destinate in exclusivitate celor nepregatiti sa-l accepte.
O data la 33 de ani, cartierul evreiesc e lovit de o molima a sufletului si semne concrete ii vestesc iminenta: “pe un zid vechi, scorojit, igrasia se lateste luand forma unui om care merge” sau “in geam, florile de gheata incheaga chipuri incremenite”, ca si cum o inteligenta din umbra, arsa de dorul reintruparii, ar pune stapanire pe lume.
Trezirea din amnezie sau desferecarea incaperilor creierului se produce odata cu mularea realului peste imaginar sau, de ce nu, invers. Dupa ce strabate coridoare subterane, intunecate si intortocheate, Pernath se pomeneste in camera fara intrare, care nu are decat o fereastra cu zabrele. Spatiul fizic se suprapune peste spatiul launtric. Acolo se iveste Golemul, celalalt, dublul care-i infrunta privirea si-i scoate din negura amintirea.
Read the rest of this entry »
O pisica, un barbat si doua femei – Jun’ichiro Tanizaki
In February 03, 2010 in Autori, Carti
O pisica, un barbat si doua femei de Jun’ichiro Tanizaki reprezinta pentru mine o capodopera. Fosta sotie ii cere fostului sau sot sa-i inapoieze pisica cea neagra pe care au detinut-o impreuna.
Femeia nu face acest gest de dragul pisicii, ci pentru ca vrea sa il atraga din nou spre ea pe fostul sau sot. Chiar daca acesta este un necioplit si un lenes, eroina simte ca este posibil sa il controleze ceea ce ii ofera diferite satisfactii.
Jun’ichiro Tanizaki reuseste sa redea o poveste in care detaliile joaca un rol important deoarece acestea confera consistenta si suspans diferitelor intamplari. De altfel, autorul reuseste sa scrie in atatea amar de pagini o situatie pe care eu nu as fii putut s-o prezint in mai mult de 20 de pagini. Bineinteles ca eu nu detin geniul pe care-l avea Junichiro.
De asemenea, scriitorul are un stil special prin care prezinta faptele, pe care parca le vezi prin ochiul mintii, ca pe un film si nu ca pe niste cuvinte insirate. El reuseste sa creeze aceasta lume prin imediata deschidere a cartii. Si cum o prinzi, n-o mai lasi. Iar atunci cand romanul se sfarseste iti pare rau ca s-a terminat. Si ai vrea sa mai continue. Pe mine m-a fascinat modul in care Jun’ichiro Tanizaki a prezentat toata actiunea care in ultima instanta este banala. Read the rest of this entry »
Festinul Ciorilor – George R.R. Martin
In February 02, 2010 in Autori, Carti, SF
Sunt un admirator al lui George R.R. Martin inca de cand am citit Regii Nisipurilor si, bineinteles, sunt fan al seriei Cantec de gheata si foc. Festinul Personajelor Ucise mi se pare un titlu mult mai potrivit pentru cea de-a patra carte din serie deoarece in Festinul Ciorilor vor disparea multi dintre eroii principali ai cartii.
Tactica lui George R.R. Martin de a-si surprinde cititorii prin uciderea unor personaje centrale si de a inchide astfel unele fire narative lipsite de orizont si devoratoare de resurse isi arata acum partile mai putin fericite si mai putin banuite. Desigur ca se deschid noi perspective ca de exemplu cea asupra Dornului, asupra Insulelor de Fier si a Braavosului si, de asemenea, apar noi personaje. Doar ca personajele noi sunt departe de complexitatea si savoarea celor vechi. Par simple, schematice, reduse la componente strict utilitare si pare ca singurul lor scop este acela de a justifica anumite actiuni.
Chiar si personajele vechi sunt sterse si statice. Astfel, Jaime nu face decat sa-si vegheze tatal omorat in partea a treia si sa-si priveasca mana de aur timp de 500 de pagini. Doar Cersei reuseste sa mentina o oarecare vioiciune a textului datorita intrigilor ei nesfarsite. Cat despre Brienne … daca in partea a treia rolul ei a fost sa-l potenteze pe Jaime, infatisandu-l dintr-o alta perspectiva, in Festinul Ciorilor nu mai are nici un rol narativ, si cu toate acestea ne impiedicam de ea la fiecare pagina.
Ca si cum nu ar fi fost suficient ca unele personaje au fost ucise, mai sunt si cele care au fost exilate din text. De exemplu, Tyrion nu apare pe nicaieri, iar George R.R. Martin nu ofera nicio explicatie despre disparitia acestuia. Cred ca motivul exilarii lui Tyrion este neputinta lui Martin de a continua cu el la acelasi nivel de complexitate, umor si detasare din primele trei parti. Decat un Tyrion lipsit de umor, ascuns intr-o hruba si chinuindu-se sa aprinda focul vreo 300 de pagini, mai bine fara el.
Read the rest of this entry »
Nopti cu ploi si stele – Maeve Binchy
In January 28, 2010 in Literatura contemporana, Romanul de dragoste
Maeve Binchy este o cunoscuta scriitoare irlandeza, multe dintre romanele sale capatand statutul de bestseller-uri. Cartea Nopti cu ploi si stele spune povestea unui grup de turisti care se intalnesc in Grecia.
Intriga se declanseaza atunci cand, intr-o vara oarecare, un grup de turisti straini, din tari diferite, se intalnesc accidental intr-o taverna din Grecia. Pe Fiona, Thomas, Elsa si David care vin din Irlanda, S.U.A., Germania si respectiv Anglia destinul ii aduce in acelasi loc din cauza exploziei unei ambarcatiuni care avea numerosi turisti la bord.
Cel de-al cincilea turist din grupul mentionat anterior este Shane, prietenul Fionei, care desi scapa de tragedia abatuta asupra vasului, dovedeste chiar de la inceput ca e nepasator la drama oamenilor din jur. In plus, comportamentul sau fata de Fiona arata faptul ca nu o iubea deloc pe aceasta.
Pe parcursul romanului ne sunt dezvaluite elemente din trecutul fiecarui personaj esential in poveste, precum si motivatiile care i-au condus pe
Thomas, Elsa si ceilalti sa abandoneze viata de dinaintea voiajului in Grecia. Read the rest of this entry »
Salem’s Lot – Stephen King
In January 27, 2010 in Autori, Carti, SF, Suspans
Salem’s Lot este cel de-al doilea roman din cele cele 73 ale maestrului Stephen King si consider ca este realizat cu foarte multa iscusinta. Romanul trateaza fascinanta tema a vampirilor si a bantuirii, dar nu intr-o simpla poveste de groaza, ci intr-o perspectiva moderna a clasicii povesti Dracula de Bram Stoker.
Eroul romanului, un scriitor pe nume Ben Mears, se intoarce in Jerusalem’s Lot, locul copilariei sale. Barbatul doreste sa scrie o carte despre singurul element faimos din oras, Casa lui Marsten, locul unde in urma cu patruzeci de ani avusesera loc o serie de evenimente groaznice.
Ben descopera cu stupoare ca infama casa a fost cumparata de un afacerist nou in oras, un domn Straker despre care nimeni nu stie nimic. In pregatire pentru romanul sau, studiaza carti despre istoria lui Jerusalem’s Lot si intervieveaza batranii care-si mai amintesc povesti vechi despre acest loc.
Desi principala tema a povestii este cea a invaziei vampirilor in Lot, Stephen King a mers mai departe in analizarea raului si a introdus un element special, Casa lui Marsten. Acest loc este nominalizat drept salasul raului, un templu al groazei care poate corupe si poseda orice persoana, o casa a nebuniei care vegheaza deasupra tuturor de pe dealul pe care a fost inaltata. Read the rest of this entry »
Sfidarea – Suzanne Collins
In January 26, 2010 in Carti, Junior, Literatura contemporana
Cum de regula cartile care continua povestea unor romane de succes sunt dezamagitoare, m-am temut ca asa va fi si in cazul romanului Sfidarea, continuarea de la Jocurile Foamei. M-am convins inca de la inceputul lecturii ca retinerea mea a fost lipsita de sens pentru ca Suzanne Collins reuseste sa povesteasca noile aventuri ale tinerei Katniss fara sa devina plictisitoare, fara sa devina previzibila si fara sa impinga actiunea dincolo de limita credibilitatii.
Ce se intampla in Sfidarea? Ei bine…nu va spun. Sa va dau, totusi, un indiciu: nimic nu va fi cum va asteptati, iar ceea ce la sfarsitul primului volum avea probabilitate zero sa se intample va deveni dintrodata realitatea groaznica a supravietuitorilor sadicului joc.
Citind Sfidarea am constatat surprins ca scriitoarea reuseste prin unele detalii sa-mi aminteasca de vremurile trecute cand comunistii luau masuri drastice prin care doreau mentinerea unei atmosfere tensionate. Aceasta tensiune obliga masele sa fie obediente si sa accepte la nesfarsit un trai inuman. Sunt sigur, totusi, ca Suzanne Collins nu a cunoscut pe propria piele efectele vreunei dictaturi.
Altfel spus, detaliile povestirii vorbesc despre munca de documentare depusa de Suzanne Collins pentru a cunoaste viata sociala din regimurile dictatoriale. Felul in care se comporta, vorbesc si actioneaza Aparatorii Pacii, de exemplu, aminteste foarte mult de fosta Securitate ceausista. Read the rest of this entry »
Lady Caligula – Lesse Braun
In January 18, 2010 in Autori, Carti, Romanul de dragoste
Cel mai important militant pentru legalizarea pornografiei in Europa, Lesse Braun, pseudonimul lui Alberto Ferro, respinge in romanul sau, Lady Caligula, teoria lui Rousseau conform careia omul este bun, inocent si pur.
Pe vremea lui Caligula, Roma era epicentrul unui imperiu aflat in continua expansiune, unde intensitatea dragostei si a tradarii mergea mana in mana cu noile cuceriri teritoriale.
Chiar daca romanul lui Lesse Braun nu se vrea unul istoric, el este presarat cu unele detalii istorice. Astfel, aflam ca imparatul Caligula a revolutionat structura socio-economica a Romei, considerand ca libertatea morala reprezinta principala metoda prin care se poate umple vistieria imperiului. Totodata, poligamia, casatoria intre persoane de acelasi sex, incestul sau chiar uniunea cu animale nu i se par imorale imparatului roman.
Lady Caligula este dincolo de aspectul lui erotic un roman care ofera o imagine a modului in care romanii traiau pe atunci, ce obiceiuri aveau acestia, ce pedepse li se aplicau infractorilor s.a.m.d. Dar dincolo de toate, romanul lui Braun chiar daca abunda in detalii si pasaje scabroase, violente si pornografice este un elogiu adus libertatii sexuale, precum si cruzimii. Cu toate acestea, sentimentul inaltator de iubire nu este neglijat. Astfel, Lesse Braun creaza o legatura invizibila, dar indestructibila intre sex si iubire prin unele scene profunde, emotionale si lirice. Aceste scene se desfasoara, in special, intre Caligula si sotia sa Ladyssa (numele dat de autor primei sotii de drept a lui Caligula, Livia Orestilla ) sau intre imparat si frumoasa sa sora, Drusilla. Read the rest of this entry »
Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic – Ute Ehrhardt
In January 18, 2010 in Autori, Carti, Literatura contemporana
Vrei cu adevarat ca altii sa-ti conduca viata? Te intrebi mereu: oare fac bine ce fac? Acestea sunt ganduri care ne framanta pe majoritatea dintre noi. Pentru a-mi raspunde la asemenea intrebari am ales sa cumpar cartea Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic scrisa de o licentiata in psihologie, Ute Ehrhardt.
Pot spune ca alegerea unei carti bune se face in cateva secunde, conform principiului: “Vazut, placut, luat”. Astfel s-a intamplat si in cazul de fata. Si nu regret ca s-a intamplat asa!
As recomanda Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic femeilor – ca doar ele apar inclusiv in titlu! – care nu sunt constiente de propriul curaj si care, in anumite situatii, cer sa fie “inghiontite” pentru a se apuca de treaba.
Cartea abunda de tonul optimist, pe alocuri exagerat, in sensul ca femeile sunt cele mai bune, ele sunt cele mai curajoase si au un spirit de echipa superior masculilor( eu personal , nu cred acest lucru ) si este o lectura incurajatoare si placuta.
In ultimul timp, realizez ca tot mai multi oameni se indreapta spre un astfel de gen de lectura relaxata si relaxanta in care sa primeasca raspunsuri directe la intrebarile lor, precum si solutii potrivite problemelor prin care acestia trec. Cu totii am fi numai buni de mers la psiholog (nu am zis psihiatru, sic!) iar succesul cartii de fata tocmai acest fapt ni-l reaminteste. Read the rest of this entry »
Christine – Stephen King
In January 18, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF, Suspans
Ati condus vreodata o masina? Ati simtit deci, cu siguranta, controlul. Puterea. Siguranta. Mainile strangand volanul, schimbatorul in viteza si piciorul calcand acceleratia pana la podea. Cand prinde viteza e ca si cum v-ati desprinde de pamant, de lume. O senzatie uluitoare de libertate. Asta a simtit si Arnie Cunningham la volanul Plymouth-ului rosu din 58, Christine. Da, ati citit bine, Christine nu e o femeie, cum v-ati putea inchipui, ci o masina. O masina furioasa, care din obiect detinut ajunge sa controloze. Iar Arnie e tocmai opusul a ceea ce reprezinta Ea. Este genul de pusti pentru care liceul nu e cea mai frumoasa perioada a vietii, este genul timid si temator, negasind in el puterea de a se dezvalui pe sine lumii. Iar Dennis e prietenul lui, mereu acolo. In schimb, Leah e clasicul personaj feminin, tipa cea mai frumoasa din liceu dupa care tanjesc toti baietii.
Romanul are un stil deosebit. Stephen King ne introduce inatai in atmosfera de Dennis, cel care isi prezinta prietenul, parintii acestuia, mediul local si toate circumstantele cumpararii lui Christine de catre Arnie. Pe masura ce Arnie incepe sa se transforme si pe masura ce Christine preia controlul, perspectiva prin care urmarim actiunea se transfera la Arnie. Stephen King reuseste cu maiestrie acest schimb de perspective, pentru ca, in final, sa apeleze din nou la Dennis.
Una din ideile frecvent aparute in romanele lui King este posibilitatea existentei raului in orice. In Christine s-a adunat prea mult rau, prea multa durere si disperare si astfel, aceasta asteapta doar persoana potrivita asupra careia sa si-l revarse. Tensiunea va ajunge aproape de nesuportat pe masura ce Arnie e tot mai subjugat de aceste forte demonice si va incepe sa ii raneasca pe cei dragi din jurul lui. Read the rest of this entry »
